Deuteronomul 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cei primiți în adunare

1„Acela cari va fi scopit –

Sau famenul – este oprit

Să intre-n adunarea Lui,

Adică-n cea a Domnului.

2Cel cari născut e din curvie,

Nu va putea, nici el, să vie

În adunarea Domnului –

Și nici altul din neamul lui –

Chiar dacă e al zecelea.

3Nu va intra, de-asemenea,

În adunare, Amonitul;

Nu va intra nici Moabitul –

Chiar dacă e al zecelea

În neamul ce îl va avea.

Deci ei opriți vor fi să vie,

În adunare, pe vecie,

4Căci ei nu v-au întâmpinat

Când, călători, voi v-ați aflat –

Când, din Egipt, voi ați ieșit –

Așa cum ar fi trebuit,

Cu pâine; și nici nu v-au dat,

Apă să beți, ci au chemat –

Pe preț de-argint, de la Petor –

Pe Balaam, al lui Beor,

Să vă blesteme – căci ședea

Chiar în Mesopotamia.

5Dar Domnul nu l-a ascultat,

Pe Balaam, și a schimbat

Blestemu-n binecuvântare,

Căci v-a iubit, fără-ncetare.

6De starea lor de propășire,

Nu căutați să aveți știre.

7Să nu urăști pe Edomit,

Căci îți e frate – negreșit –

Nici neamul Egiptenilor,

Pentru că și al tău popor,

Străin, la el, a viețuit.

8De-aceea, este-ngăduit,

Ca-n adunarea Domnului,

Să intre și copiii lui

Care vor fi al treilea ram,

Născuți deci, în al treilea neam.”

Curăția în tabără

9„Când, la vrăjmași, cu oaste ieși,

Grijă să ai să te ferești,

Neîncetat, în drumul tău,

De orișicare lucru rău.

10Atunci când întâmpla-se-va

Că vei avea pe cineva,

La tine, cari s-a arătat,

După o noapte, necurat,

Prin cine știe ce-ntâmplare,

Din tabără, acela are

Să iasă-ndată, negreșit.

‘Napoi, nu va mai fi primit

11Decât după ce s-a-nserat

Și dacă-n apă s-a scăldat.

În tabără, va fi adus,

După ce soarele-a apus.

12Să ai, afară, pregătit,

Un loc anume, folosit

De către cei care vor sta

Afară din tabăra ta.

13Dintre unelte, niciodată,

Să nu-ți lipsească o lopată.

La îndemână-o vei avea,

Să poți ca să sapi gropi cu ea;

Iar murdăriile ieșite

Din trupul tău, acoperite

Vor fi, în acest fel, de-ndată –

De-aceea-ți trebuie lopată,

Ca tu să le acoperești

Afar’ din tabără când ești.

14Căci al tău Domn și Dumnezeu,

În tabără, va fi mereu,

Pentru ca să te ocrotească

Și pentru ca să-i dăruiască

Pe-ai tăi vrăjmași, în mâna ta.

De-aceea, îți va arăta

Tabăra, sfântă și curată,

Ca să nu vadă, niciodată,

Domnul, nimic nepotrivit

Și necurat, ca părăsit

Să nu fii tu, de Dumnezeu,

Ci El, cu voi, să stea mereu.”

Robii fugiți – Darurile din curvie

15„Pe robul ce l-a părăsit

Pe-al său stăpân și a fugit

Pentru a sta la tine-apoi,

Nu-l da stăpânului, ‘napoi,

16Ci dacă robu-acela vine

Și se va așeza la tine,

Să-l lași să stea-n mijlocul tău

Așa precum e placul său.

Într-o cetate, dintre-a tale –

Unde el va găsi cu cale –

Acolo să îl găzduiești

Și nu cumva să-l asuprești.

17Tu să veghezi necontenit,

Să nu fie vreun sodomit,

Din toți fiii lui Israel.

Veghează în același fel,

Ca dintre fetele pe care

Neamul lui Israel le are,

Să nu aveți curve apoi.

18Câștigul unei curve, voi

Să nu-l aduceți Domnului

Ca să-l lăsați în casa Lui.

De-asemenea, nici prețul care

E obținut dintr-o vânzare

A unui câine, nu-l luați

Ca Domnului, apoi, să-l dați.

Să nu-i lăsați, stăpânului –

Ca din vânzarea câinelui,

Cu banii strânși – s-aibă putință

De-a-și împlini o juruință.

Aste câștiguri, îți pot spune

Că nu-s decât o urâciune –

Și tot așa vor fi mereu –

Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”

Împrumuturile cu dobândă

19„Atunci când împrumuți, cumva,

Pe al tău frate, cu ceva –

Argint, merinde, sau altfel

De lucruri date – de la el,

Dobândă, nu vei fi luat.

20Doar dacă l-ai împrumutat

Pe un străin, tu vei putea

Cere dobândă ca să-ți dea;

Dar de la frate’ tău, prin gând,

Să nu îți dea să-i ceri, nicicând,

Căci binecuvântat, mereu,

Vei fi atunci, de Dumnezeu,

În țara care o să-ți fie

Dată în stăpânire, ție.”

Juruințele – Strugurii și spicele

21„Dacă vei face-o juruință,

Lui Dumnezeu, să-ți dai silință

Să împlinești, precum ai zis,

Tot ceea ce vei fi promis,

Căci Dumnezeu – fără-ndoială –

O să îți ceară socoteală

Și-ajungi apoi, că vinovat

Te pomenești, pentru păcat.

22Dar dacă cu bună știință,

Nu ai să-I faci vreo juruință,

Lui Dumnezeu – căci te ferești –

Atuncea, nu păcătuiești.

23De-aceea-ți spun acum: păzește,

Tot ce vei spune și-mplinește

Mereu, oricare juruință

Făcută prin a ta voință,

Lui Dumnezeu – când nesilit,

De bună voie, ai vorbit!

24Când intri-n via altuia,

Să știi că, voie, vei avea,

Struguri, din ea, ca să îți iei

Și să mănânci, câți ai să vrei.

Dar în găleată, nu cumva,

Să-ți pui, din via sa, ceva.

25Când intri-n holda altuia,

Să știi că, voie, vei avea,

Spice, din ea, ca să îți iei

Și să mănânci, cât ai să vrei.

Dar secera – în holda lui –

Să nu-ndrăznești, cumva, s-o pui.”