Geneza 45 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iosif se face cunoscut fraților săi

1Iosif nu s-a mai stăpânit

Și slugilor le-a poruncit:

„Pe toți, afară, să-i scoateți!

Vreau, numai voi să rămâneți!” –

Le-a spus fraților, căci a vrut

Să li se facă cunoscut.

2Când toată lumea a ieșit,

Iosif, în plâns, a izbucnit.

Și-a plâns apoi, atât de tare,

Încât toți egiptenii care

Afară-au fost, l-au auzit.

Zvonul acest s-a răspândit

În casa Faraonului.

3Iosif a zis fraților lui:

„Priviți-mă! Iosif sunt eu!

Deci, mai trăiește tatăl meu?”

Fraților, graiul, le-a pierit,

Când lucru-acest l-au auzit.

4El le-a mai spus: „Nu vă speriați,

Ci haideți, vă apropiați!” –

Iar când, pe plac, ei i-au făcut,

A zis: „Pe mine m-ați vândut

Și în Egipt am fost adus.

5Acuma, pentru că v-am spus

Cine sunt eu, nu vă-ntristați

Că m-ați vândut, și nu mai stați

Așa mâhniți! Iată, doresc,

De moarte, să vă izbăvesc,

Căci numai Domnul Dumnezeu

E Cel care-a făcut ca eu

Să fiu trimis în calea voastră.

6De doi ani buni, în țara noastră,

Bântuie foametea. Aflați –

Încă cinci ani – dragii mei frați,

Că foamea o să bântuiască –

Mai tare o să se-ntețească –

Încât nu va mai fi arat

Și-asemenea, nici secerat.

7Dar Domnul m-a trimis, pe mine,

Aici, ca-n vremea care vine,

Să vă păstrați sămânța vie,

În țară. Astfel, o să fie

A voastră viață, izbăvită.

8Venirea mea e plănuită,

Aici, de Dumnezeu. Acel,

Cari în Egipt m-a dus, e El.

Așa că fiți pe pace voi!

Tot Domnul a făcut apoi,

Să mă ridic atât de sus.

Vedeți că Faraon m-a pus,

Mai mare, peste casa lui,

Cârmuitor Egiptului.

Sunt ca un tată, pentru el.

9Așadar, nu mai stați, defel!

La tatăl meu, vă întoarceți

Și din a mea parte-i spuneți:

„Așa vorbește fiul tău,

Iosif. Egiptul e al său

Și-n fruntea țării-i așezat,

De Domnul. „Neîntârziat,

Pogoară-te în țara mea!

10La mine, loc, tu vei avea,

Cu fii, cu fiice și nepoți,

Cu oi și boi. Veniți cu toți,

11Căci în Gosen, eu te primesc

Și-acolo, am să te hrănesc.

Foamea n-o să se potolească,

Ci are ca să bântuiască

Încă cinci ani, de-acum, la rând.

Grăbește-te să vii curând!

Numai așa, n-o să muriți

Ci toți aveți ca să trăiți!”

12Cu ochii voștri, voi vedeți –

Și Beniamin – cum că sunteți

În fața mea și vă vorbesc.

13Acuma, iată ce doresc:

Voiesc ca tatăl meu să știe,

Ce slavă mi-a dat Domnul, mie.

Ce s-a-ntâmplat, să-i povestiți.

Apoi, cu toți să reveniți!”

14Când a sfârșit de cuvântat,

Pe Beniamin l-a-mbrățișat

Și-a plâns, pe gâtul fratelui,

Iar Beniamin – la rândul lui –

Plângând, l-a-mbrățișat și el.

15A-mbrățișat apoi, la fel,

Pe ceilalți frați. Au lăcrimat

Cu toții și de vorbă-au stat.

Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor

16În casele lui Faraon,

S-a răspândit iute-acel zvon,

Cum că acei cari se aflau

La Iosif, frații săi erau.

Vestea aceasta, tuturor –

Lui Faraon și slugilor –

Le-a fost pe plac. S-au bucurat,

17Iar Faraon, când l-a chemat

Pe Iosif, astfel i-a vorbit:

„Spune-a lor tăi, ce-am stabilit:

Încărcați grâne și plecați

18Spre Canaan. Vă înturnați

Cu toții iar, în țara noastră.

Cu tatăl și familia voastră,

Veniți la mine și vă spun,

Că vă voi da ce-are mai bun

Egiptu-n el. Mânca-veți voi –

Astfel – grăsimea sa apoi!

19De-aceea, vreau să împliniți

Poruncile ce le primiți.

Va trebui ca să luați

Căruțe-n care să-i purtați

Pe tatăl vost’, copii, neveste.

20Umpleți căruțele aceste,

Cu tot ce vreți. Nu regretați,

Ceea ce-n urmă-o să lăsați!

Căci tot ce e mai bun, la noi –

În țară – fi-va pentru voi!”

21Frații lui Iosif au făcut

Așa precum li s-a cerut

De către Faraon. Luară

Care, merinde și plecară.

22‘Nainte de a fi pornit,

Haine de schimb au mai primit.

Lui Beniamin, Iosif i-a dat

Cinci schimburi și-a adăugat

Argintul, care-a prețuit

23Trei sute sicli. A gătit,

Pentru al său părinte cari

Era-n Canaan, zece măgari,

Împovărați cu ce avea

Țara Egiptului, în ea,

Mai bun atunci. A mai gătit –

Cu hrană și ce-a trebuit

Ca frații săi, la drum, să plece –

Și măgărițe, și tot zece.

24Când, spre Canaan, ei au pornit,

Iosif, în ăst fel, le-a vorbit:

„Iată ce vă mai cer acum:

Să nu vă mai certați, pe drum!”

25Din țara Egiptenilor,

Ei au ieșit. Tatălui lor –

În Canaan, când au sosit –

26I-au spus: „Iată că am venit!

Să știi că Iosif mai trăiește.

Peste Egipt, el cârmuiește!”

Iacov, însă, nu i-a crezut.

27Abia atunci, când a văzut

Căruțele și-au povestit

Feciorii săi – amănunțit –

Tot ce-n Egipt s-a întâmplat,

Abia atunci s-a-nviorat

Duhul lui Iacov; și, firește,

28A zis: „Deci Iosif mai trăiește!

Destul cu vorbele deșarte!

Voiesc – ‘nainte de-a mea moarte –

Pe fiul meu, să-l pot vedea!

Aceasta e dorința mea!”