2 Samuel 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

David împărat peste tot Israelul

1Tot Israelul a trimis,

Soli, la Hebron, care i-au zis

Lui David: „Uită-te la noi

Și ai să înțelegi apoi,

Că os, din osul tău, suntem,

Carne din carnea ta, și-avem

Același sânge. Bunăoară,

2Când împărat, odinioară,

Saul fusese, tu erai

Acela cari povățuiai,

Strângând întregul Israel,

În jurul tău. Atunci, astfel,

Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu:

„Tu ai să paști poporul Meu,

Și căpetenie ai să fii

Peste-ai lui Israel copii.”

3Bătrânii toți, din Israel,

Veniră la Hebron, la el,

Și-un legământ au încheiat,

Ungându-l ca și împărat,

În fața Domnului, astfel,

Peste întregul Israel.

4Treizeci de ani el a avut,

Când împărat a fost făcut

Și patruzeci de ani a stat,

În Israel, ca împărat.

5Doar șapte ani și jumătate –

În a Hebronului cetate –

David, în Iuda, s-a aflat

Și a domnit ca împărat.

Treizeci și trei s-au dovedit

Anii în care a domnit,

Peste Israel așezat

Și peste Iuda, ca-mpărat.

Cucerirea Ierusalimului

6David – și cu oștirea lui –

Spre a Ierusalimului

Cetate-n urmă, a pornit,

S-alunge neamul Iebusit,

Care, în țară, locuia.

Poporul țării îi zicea,

Lui David: „Să nu îndrăznești,

Cetatea, să o cucerești,

Căci și ologii îți vor sta –

Și orbii – împotriva ta!”

Prin solii pe cari i-au trimes,

Ei îi dădeau de înțeles

Că el – nicicând – nu va putea,

Cetatea lor, ca să o ia.

7David și oștile-i armate,

În a Sionului cetate,

Intrară și au cucerit-o,

Iar de atunci, toți au numit-o

Drept cetățuia cea pe care,

David în stăpânire-o are.

8David, când spre Sion, s-a dus,

Către ai săi, astfel, a spus:

„Atuncea când noi ne vom bate

Cu Iebusiții din cetate,

Pe orbi și șchiopi să îi luați

Și în canal să-i aruncați!”… –

Din ziua ‘ceea, se și spune:

„Orbul și șchiopul nu vor pune

Picioru-n casa Domnului.”

9David, în cetățuia lui,

S-a așezat, a întărit-o

Cu ziduri și a-mprejmuit-o.

Ea-i cetățuia cea pe care,

David în stăpânire-o are.

„Milo”, cetății, i s-a spus,

Și „Cetățuie”, e tradus.

10David se întărea mereu,

Iar al oștirii Dumnezeu,

Neîncetat, îl însoțea,

În tot ceea ce el făcea.

Casa lui David

11Hiram – cel care, împărat,

Era în Tir încoronat –

La David, soli, a repezit,

Prin care el i-a dăruit

Lemne de cedru și tâmplari

Să le cioplească, și pietrari.

Ei – pentru David – de îndată,

Făcură-o casă minunată.

12Atuncea, David a știut

Că Dumnezeu îi este scut

Și că-ntărită-i e, prin El,

Împărăția-n Israel.

13David și-a mai luat apoi,

Și câteva neveste noi –

Precum și multe țiitoare –

Dintre femeile pe care,

Ierusalimul le-a avut.

Acestea toate i-au născut

Feciori și fete, negreșit.

14Iată ce nume au primit

Copiii care-i dobândise,

Când la Ierusalim venise:

Primul, Șamua, e numit;

Șobab, al doilea, a venit;

Natan, apoi, s-a întrupat,

Fiind de Solomon urmat.

15Ibhar și Elișua-s cei

Care veniră după ei.

Nefeg și Iafia-s la rând

16Și Elișama-apoi, urmând

Cel ce se cheamă Eliada,

Elifelet sfârșind pleiada

De fii care i s-au născut,

Lui David, când a fost făcut,

Peste Israel, împărat

Și la Ierusalim a stat.

Biruințele asupra Filistenilor

17Vestea că David a ajuns

Ca împărat să fie uns

Peste întregul Israel,

Iute s-a-ntins și-n acest fel,

Toți Filistenii au aflat.

Atuncea, ei l-au căutat,

Dar David, știre, a primit,

Și-n cetățuie a venit.

18În valea, Refaim, chemată,

S-a răspândit oștirea toată,

A neamului de Filisteni.

19Văzând mulțimea de oșteni,

David, pe Domnul, L-a-ntrebat:

„Să merg, acuma, să mă bat,

Cu oastea Filistenilor?

Am să înfrâng oștirea lor?”

Domnul a zis: „Du-te, căci Eu

Am să te însoțesc mereu,

Pentru că am găsit cu cale,

Pradă să-i las, mâinilor tale.”

20Cum Domnul zise, a făcut

David atunci, și i-a bătut

Pe Filisteni, în locul care

Bal-Perațim, drept nume, are.

David – în urmă – a vorbit:

„Domnul – acum – i-a risipit

Pe-ai mei vrăjmași, din fața mea.

Ei au fugit, asemenea

Apelor ce se rup.” Astfel,

El a numit, locul acel,

„Bal-Perațim”, cari tălmăcit,

„Șesul rupturii”, e numit.

21Idolii, ei și i-au lăsat,

Fugind, iar David i-a luat.

22În valea Refaim apoi,

S-a strâns din nou, pentru război,

Tot neamul Filistenilor.

23David, văzând numărul lor,

Lui Dumnezeu, I-a cerut sfat,

Iar Domnul i-a răspuns, de-ndat’:

„Nu te sui-mpotriva lor,

Ci-n spatele oștirilor,

Să te așezi, cu oastea ta.

Acolo, tu vei aștepta,

24Până când ai ca să auzi

Vuiet de pași, trecând prin duzi.

Atuncea doar, să te grăbești

Și la război să te pornești,

Căci Domnul Însuși va lupta,

În acel ceas, în fața ta

Și-i va zdrobi pe Filisteni.”

25David și cu ai săi oșteni,

Cum a zis Domnul, a făcut.

Pe Filisteni, ei i-au bătut,

De pe la Gheba începând

Și pân’ la Ghezer ajungând.