Faptele apostolilor 25 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Festus venit-a în ținut,

Iar când trei zile au trecut,

El, din Cezaria, plecă

Și, la Ierusalim, urcă.

2Cei mai de seamă din preoți –

Și-alături lor, bătrânii toți

Dintre Iudei – la el s-au dus

Și, plângere, ei au adus,

Contra lui Pavel. L-au rugat

3Ca să le fie acordat

Un mic hatâr: oști să se ducă

Și, la Ierusalim, s-aducă

Pe Pavel cel întemnițat.

În ăst fel, ei au încercat

A-ntinde-o cursă, căci acum,

Voiau a-l omorî pe drum.

4Dar Festus nu s-a învoit,

Spunând că Pavel e păzit

Bine-n Cezaria, urmând

A merge și el, în curând,

5Acolo. „Deci” – a zis apoi –

„Cel mai de frunte, dintre voi,

Să vină să mă însoțească.

De-i vinovat, să îl pârască!”

6Doar opt sau zece zile-a stat

Festus, cu ei, și a plecat

Către Cezaria, de-ndată.

Pe scaunul de judecată,

A doua zi, s-a așezat

Și-apoi, pe Pavel, l-a chemat.

7Atunci când Pavel a venit,

Iudeii toți, care-au sosit

De la Ierusalim, s-au dus

Și, împotrivă, i-au adus

Învinuiri multe și grele.

Însă, nici una dintre ele,

Nu au putut s-o dovedească.

8În urmă, prinse să vorbească

Pavel, și-a zis: „Nu am greșit

Și nici nu am păcătuit,

Eu, împotriva Legii lor –

Aceea a Iudeilor –

Nici împotriva Templului

Și nici contra Cezarului.”

9Festus – pentru că urmărea,

Bunăvoință, a avea,

De la Iudei – l-a întrebat

Pe Pavel: „Vrei ca, judecat,

Să fii tu, la Ierusalim,

Căci, împreună, ne suim

Acolo?” Pavel l-a privit,

10Adânc, în ochi și i-a vorbit:

„La scaunul Cezarului

Stau eu, și doar în fața lui,

Urmează să fiu judecat.

Căci, pe Iudei, eu – niciodat’ –

Nu i-am nedreptățit, știi bine.

11Acum, de mă găsești, pe mine,

Că am făcut vreo nedreptate –

Sau vreo nelegiuire poate –

Cari vrednice se dovedesc,

De moarte, n-am să mă feresc.

Dar dacă nu-i adevărat

Nimic din ceea ce-ai aflat

Din pâra lor, drept, tu nu ai,

În ale lor mâini, să mă dai.

De-aceea, cer ca, ne-apărat,

De Cezar, să fiu judecat.”

12Festus, după ce-a chibzuit,

Cu ai săi sfetnici, a vorbit:

„De Cezar fi-vei judecat;

Lui îi vei fi înfățișat.”

Împăratul Agripa la Cezareea

13S-au scurs câteva zile-abia,

Când iată că-n Cezaria,

Agripa însuși a venit –

Chiar împăratul – însoțit

De Berenice. Amândoi,

De bine, i-au urat apoi,

Lui Festus. Împăratu-a stat

14Mai multe zile și-a aflat

Tot ceea ce s-a petrecut,

Cu Pavel. „Iată, am avut” –

Îi spuse Festus – „un om care

Era aici, în închisoare,

Lăsat de Felix. Despre el –

15Despre întemnițatu-acel –

Toți preoții Iudeilor,

Precum și toți bătrânii lor,

Când, la Ierusalim, m-am dus,

S-au plâns, de el și-apoi, mi-au spus

Că trebuie-a fi osândit.

16Le-am zis că, nu-i obișnuit,

Între Romani, așa ceva.

Osândă, nu-i poți da cuiva,

Până – întâi – nu i-ai adus,

Pe-ai săi pârâși și-apoi i-ai pus

Față în față, ca să poți

Să-i dai, astfel, față de toți

Pârâșii pe care îi are,

Putința ca, în apărare,

Omul să poată să vorbească

Și vina să se dovedească.

17Ei au venit aici, iar eu,

Urcat-am pe scaunul meu –

Acela de judecător –

Și-am stat în fața tuturor.

Apoi, ostașilor, le-am spus

Ca acest om să fie-adus.

18Ai săi pârâși, când au venit,

Nici unul nu l-a-nvinuit,

De lucruri rele – cum credeam –

La care eu mă așteptam.

19De la religie-am văzut,

Că ne-nțelegeri au avut

Și-apoi, de la un oarecare

Om ce-a murit, dar despre care,

Pavel, că este viu, a spus –

Numele lui era Iisus.

20Pentru că-n cumpănă ședeam,

Nedumerit, căci nu știam

Ce hotărâri am de luat,

Pe Pavel, eu l-am întrebat,

Dacă nu vrea să ne suim,

Cu toții, la Ierusalim,

Să fie-acolo, judecat.

21Dar Pavel n-a încuviințat,

Vrând a supune cazul lui,

Voinței împăratului.

De-aceea, eu am poruncit,

Închis să fie și păzit,

Până când voi putea să fac

Așa cum este al său plac,

Și să-l trimit, Cezarului.”

22„S-aud și eu, povestea lui” –

A zis Agripa. „El va sta” –

Festus a spus – „în fața ta,

Mâine, în zori, și ai să poți

Să îl asculți, precum socoți.”

23În zori, Agripa a venit,

De Berenice, însoțit;

Cu multă fală, a intrat,

În locul pentru ascultat.

Cu ei, și căpitani s-au dus,

Și oamenii cei mai de sus,

Aflați atuncea, în cetate.

Când fost-au pregătite toate,

Festus, soldaților, le-a spus

Ca Pavel să fie adus.

24Apoi, a zis către-mpărat,

Și celor cari s-au adunat:

„Mărite-Agripa, și voi, care

Sunteți aici, în adunare.

Priviți-l pe-acest om: el este

Cel pentru care stăruiește

Mulțimea de Iudei – cum știm –

Și-aici și la Ierusalim,

Că trebuie a fi ucis.

25Însă, așa cum am mai zis,

Omul acest n-a săvârșit

Nimic, pentru-a fi osândit

La moarte. Deci, l-am ascultat,

Când mi-a cerut ca, judecat,

A fi-n fața Cezarului.

Am aprobat, dorința lui

Și, la Cezar, am să-l trimit.

26Nimic temeinic, n-am găsit

Însă, să-i scriu, domnului meu,

Referitor la el. Deci eu,

Aicea, l-am înfățișat,

Ca tu, mărite împărat –

Și voi care aicea stați –

După ce o să-l cercetați,

Să-mi spuneți ce-ați aflat, și mie,

Să știu ce trebuie a scrie;

27Căci fără noimă mi se pare,

Ca să trimit un oarecare

Întemnițat, făr’ a putea,

S-arăt, ce vină, ar avea.”