Marcu 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

1Cum am aflat, cum am văzut,

De-al Evangheliei început –

A Fiului lui Dumnezeu –

Am să vorbesc, acuma, eu.

2Precum în vremuri vechi, odată,

A prorocit Isaia – „Iată,

Un sol, ‘naintea Ta, trimit

Și calea-Ți va fi pregătit,

3Căci el e glasul ce-o să vie

Și o să strige în pustie,

„Gătiți cărarea Domnului

Și neteziți-I calea lui”–

4Ioan, pe lume, a venit.

A botezat și a vestit,

Așa cum fost-a al său crez,

Al pocăinței sfânt botez,

Ca astfel, orice muritor,

Iertare a păcatelor,

Să dobândească. Au venit,

5Când vorbele i-au auzit,

Mulțime de Iudei, la el;

Și din Ierusalim, la fel,

Noroadele îl îmbulzeau.

Păcatele-și mărturiseau

Și-n apa râului Iordan,

Primeau botezul lui Ioan.

6Ținuta lui era umilă:

O haină din păr de cămilă,

Iar peste mijloc, o curea.

Lăcustele le folosea

Și mierea, ca să se hrănească.

7El a-nceput ca să vorbească,

Mărturisind: „Cel care vine,

În urma mea, e – decât mine –

Incomparabil, mai puternic.

Încălțămintea-I, nu sunt vrednic

8Să I-o dezleg. Eu v-am chemat

Și-n apă doar, v-am botezat,

Dar El, când vine pe pământ,

Va boteza cu Duhul Sfânt.

Botezul și ispitirea lui Iisus

9Atuncea, a venit Iisus,

Din Galileea, și S-a dus

În valea râului Iordan,

Unde L-a botezat Ioan.

10Când El, din apă, a ieșit,

Ioan văzu, înmărmurit,

Cerul deschis și Duhul Sfânt,

Cum se pogoară pe pământ,

Ușor, în chip de porumbel,

Și se așează peste El.

11Apoi, din cer, s-a auzit

Un glas: „Ești Fiul Preaiubit!

În Tine numai, Fiul Meu,

Găsesc toată plăcerea, Eu!”

12Îndată, Duhul L-a mânat

Către pustie, unde-a stat –

13Cum spun ale Scripturii file –

Un timp de patruzeci de zile.

Satana a venit la El,

Spre-a-L ispiti în chip și fel.

Iisus, cu fiarele, stătea,

Și slujitori, îngeri avea.

Începutul propovăduirii lui Iisus

14Iisus, când vestea a aflat,

Cum că Ioan e-ntemnițat,

Spre Galileea a pornit

Și Evanghelia a vestit.

15El zis-a: „Timpu-i terminat!

Vă pocăiți, ne-ntârziat,

Că-mpărăția Domnului,

Apropiată-i omului!”

Chemarea celor dintâi ucenici

16Pe lângă mare, a trecut

Iisus. Acolo a văzut

Doi frați: pe Simon și Andrei.

Pescari erau frații acei

Și aruncau o mreajă-n mare,

Tocmai în acel timp în care,

Trecea, pe lângă ei, Iisus.

17El a privit la ei și-a spus:

„Urmați-Mă, și o să fiți

Pescari de oameni! Hai, veniți!”

18Ei, mrejele, și-au părăsit

Și, pe Iisus, L-au însoțit.

19La drum, cu toții au plecat

Și, peste alți doi frați, au dat:

Iacov – fiul lui Zebedei –

Și cu Ioan. Frații acei,

Pe o corabie, erau

Și mrejele și le cârpeau.

20Frații, atunci când i-a chemat

Iisus, pe tată l-au lăsat,

Corabia, și s-au grăbit

Să Îl urmeze, negreșit.

Iisus vindecă pe un îndrăcit în Capernaum

21Iisus porni din nou la drum,

Și-ajunse la Capernaum,

Exact în ziua de Sabat.

În sinagogă a intrat,

Unde-a-nceput să dea povețe

Norodului, și să-l învețe.

22Toți oamenii uimiți erau,

De-nvățătura ce-o primeau,

De la Iisus, pentru că El

Îi învăța ca și Acel

Care stăpân e pe putere.

Cu toții fost-au de părere,

Că nici un cărturar vreodat’,

Asemeni Lui, n-a cuvântat.

23În sinagogă, se găsea

Un om cari, un duh rău, avea.

Omul, de acel duh mânat,

Către Iisus, înspăimântat,

Strigă – căci duhul știa bine

24Cine e El – „Ce-avem cu Tine,

De-a face, noi? Sau Tu voiești,

Ca să ne pierzi? Știm cine ești!

Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”

25Iisus certă acel duh: „Eu

Îți poruncesc să încetezi

Cu vorba! Să-l eliberezi,

Pe acest om nenorocit!”

26Duhul, îndată, a ieșit,

Cu-n strigăt înfiorător,

Cutremurând pe muritor.

27Toți privitori-nmărmuriți,

Se întrebau, nedumeriți:

„Ce e aceasta? Cine știe?

Învățături noi, vor să fie?

Căci iată – toți am auzit –

Ca un stăpân a poruncit,

Iar duhu-acela, necurat,

De al Său glas, a ascultat!”

28Vestea, pe loc, s-a răspândit

În Galileea, și-a-mpânzit –

Făcând, în scurt timp, înconjur –

Ținuturile dimprejur.

Tămăduirea soacrei lui Petru

29Din sinagogă, a ieșit

Iisus, de Iacov însoțit

Și de Ioan. Apoi, toți trei,

Mers-au la Simon și Andrei.

30În pat, sub pleduri, zgribulită,

De friguri fiind copleșită,

Soacra lui Simon se stingea.

31Iisus S-a îndreptat spre ea;

Ușor, de mână, a luat-o,

Iar boala-ndată a lăsat-o;

Puterile i-au revenit

Și-apoi femeia le-a slujit.

Tămăduirea altor bolnavi

32Seara, când soarele-a apus,

Locuitorii au adus

Pe cei bolnavi, pe îndrăciți,

Pentru a fi tămăduiți.

33Iisus privea cetatea toată,

Cu mic cu mare, adunată

34În jurul Său. A vindecat

Bolnavii care s-au aflat

Acolo, pe cei îndrăciți –

De duhuri rele stăpâniți.

Duhuri și draci Îl cunoșteau:

Cine-i Iisus, cu toți știau.

De-aceea, El le-a poruncit

35Să tacă. Zorii s-au ivit,

Și-abia atunci, într-un târziu,

Să caute un loc pustiu,

Iisus plecat-a din cetate,

Spre-a se ruga-n singurătate.

36Simon, de gloată însoțit,

37L-a căutat. Când L-a găsit,

I-a spus: „Cu toți Te căutăm.”

38El a răspuns: „Hai să plecăm

Și-n alte părți, că Eu voiesc,

La toți, să propovăduiesc –

Doar pentru-aceasta am ieșit.”

39Astfel, a propovăduit

Iisus, în Galileea toată –

În sinagogi – și vindecată

Fost-a oricare neputință

Și orice fel de suferință.

Bolnavii se tămăduiau,

Cei îndrăciți se linișteau.

Tămăduirea unui lepros

40În fața Lui, s-a arătat

Un biet lepros. A-ngenunchiat

Și-a zis: „Doamne, dacă voiești,

Tu poți ca să mă curățești.”

41O mare milă L-a cuprins,

Și-atunci, când mâna Și-a întins

Spre el, privindu-l blând, Iisus,

Leprosului acel, i-a spus:

„Iată, doresc! Fii curățat!”,

42Iar lepra i s-a vindecat.

43Apoi, Iisus i-a poruncit:

44„Acum, că te-ai tămăduit,

Cu nimenea să nu vorbești,

Ci caută să te grăbești

Și preotului te arată,

Iar darul ce a fost, odată –

De către Moise – rânduit,

Pentru cel ce s-a curățit

De lepră, să îl duci, să fie,

Pentru preoți, drept mărturie.”

45Dar omul, cum L-a părăsit,

În gura mare, a vestit

Tot ceea ce s-a petrecut.

Astfel, Iisus n-a mai putut

Să mai pătrundă în cetăți –

Precum făcuse-n alte dăți –

Ci în pustietate sta

Și-acolo, lumea-L căuta.