Estera 6 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cinstea dată lui Mardoheu

1În acea noapte, n-a putut

Dormi-mpăratul. A cerut

Să-i fie-adusă înainte,

Cartea de-aducere aminte –

Adică Cronicile lui.

În fața împăratului,

Această carte s-a citit.

2Înscris acolo, s-a găsit

Și ce făcuse Mardoheu

Pentru-mpărat. Acel Iudeu

Aflase ce au pus la cale

Doi fameni ai măriei-sale.

Bigtan și Tereș s-au numit

Cei doi, iar ei au plănuit,

Atuncea când s-au supărat,

Să-ntindă mâna spre-mpărat.

Dar Mardoheu, prinzând de veste

Despre intențiile-aceste,

Grabnic s-a dus de l-a-nștiințat

Și de la moarte l-a scăpat.

3Când a găsit acest înscris,

Celor din jurul său, le-a zis

Ahașveroș și-a întrebat:

„Ce cinste oare, i s-a dat

Lui Mardoheu, căci am văzut,

Ce lucru mare, a făcut?”

„Nici un favor, n-a dobândit,

Și nici o cinste n-a primit” –

Răspunseră slujbașii lui.

4În curtea împăratului,

Un om, atuncea, a intrat.

„Cine-a venit?” – a întrebat

Ahașveroș. Haman sosise,

Să-i ceară, precum plănuise

Ca pe Iudeu să îl omoare –

Să-l ducă la spânzurătoare –

5Iar slujitorii au răspuns:

„Haman, în curte, a pătruns.”

„Să intre dar.” Ei l-au chemat

6Și împăratul l-a-ntrebat:

„Ce trebuie a face oare,

Pentru un om, pentru cel care,

Împărătește, eu voiesc,

Acuma, ca să îl cinstesc?”

Haman și-a zis, atunci, în sine:

„Desigur, s-a gândit la mine!

Pe cine altul să voiască

Măria-sa, să îl cinstească?”

7De-aceea spuse, încrezut:

„Iată ce trebuie făcut:

Acelui om – celui pe care

Vrei să-l ridici la cinste mare –

8Să îi dai haina ta domnească

Și al tău cal, să-l călărească.

Mai trebuie, pe capul lui,

Coroana ta doar, s-o mai pui.

9O căpetenie de seamă,

Măria-ta, acuma cheamă!

Dă-i haina și să-i poruncești

S-o dea celui pe cari voiești

Să îl ridici la cinste mare.

Astfel gătit, apoi călare

Pe calul împăratului,

Prin mijlocul norodului

Să-l poarte, roată, prin cetate.

Slujbașul trebuie-mpărate,

Să strige, înaintea lui:

„Așa se face omului

Pe care vrea să îl cinstească

Măria-sa împărătească!”

10Apoi, când vorba și-a sfârșit,

Ahașveroș a poruncit:

„Haman! Așa să faci, de-ndată.

Ia-mi haina! Ea să-i fie dată,

Acum – grabnic – lui Mardoheu!

Urcă-l apoi, pe calul meu,

Și fă exact precum ai spus!”

11Iute, Haman atunci s-a dus

Să îl îmbrace pe Iudeu.

L-a așezat pe Mardoheu,

Pe calul împăratului

Și a strigat în fața lui,

Când prin cetate, l-a purtat:

„Iată, măritul împărat,

În felul-acesta dovedește

Că pe ăst om, mult îl cinstește!”

12Când Mardoheu s-a înturnat

Din nou, la poartă, la-mpărat,

Haman, cu capu-acoperit,

Plecă spre casa lui, grăbit.

13Haman i-a spus nevestei sale –

Lui Zereș – ce a pus la cale

Ahașveroș. A povestit

Prietenilor ce-a pățit.

Atuncea, ai săi înțelepți –

Și Zereș – cum că sunt deștepți,

În fața lui au dovedit,

Prin felu-n care au vorbit:

„Ascultă, dacă Mardoheu

E precum spui – din neam Iudeu –

Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi

Ai început ca să decazi

În fața lui. Ia seama bine,

Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”

14Haman și-ai săi încă erau

La masă strânși și mai vorbeau,

Când fameni-împăratului

Pătrunseră în casa lui.

Haman, de fameni însoțit,

S-a dus la prânzul pregătit

Pentru-mpărat, de-mpărăteasă,

În acea zi, la ea acasă.