Deuteronomul 14 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Oprirea crestăturilor – Dobitoacele curate și necurate

1„Copii, doar pentru Dumnezeu,

Aveți a fi voi toți, mereu.

Să nu vă faceți crestături;

Nici între ochi, răzuituri –

Dacă vă moare cineva –

Să nu vă faceți voi, cumva.

2Voi, pentru Domnul, pe pământ,

Alcătuiți un popor sfânt,

Ales de către Dumnezeu,

Pentru a fi al Lui, mereu.

3Un lucru urâcios apoi,

Să nu mâncați dar, nicicând, voi.

4Astfel, aminte să luați

La ce puteți ca să mâncați:

Din dobitoace, mâncați boi,

Capre de-asemenea și oi;

5Cerbi, căprioare să mâncați,

Bivoli și zimbri să vânați;

Capre sălbatice apoi,

Și capre negre. Pentru voi,

Mai sunt girafe. Deci să știți

6Că voie-aveți să folosiți

Doar dobitocul cela care,

Copită despicată are,

Sau unghia de la copită

În două-i este despărțită

Și este și rumegător.

7Să nu mănânce-al vost popor,

Vreun dobitoc din cele care

Rumegă doar, fără-ncetare,

Sau dintre cele ce se-arată

Având copita despicată,

Ori doar cu unghia vădită

A fi în două despărțită.

Să le priviți pe-aceste toate –

Întotdeauna – necurate.

8Să nu mâncați porci, niciodată:

Ei au copita despicată,

Însă nu rumegă. Să știți,

Drept necurați, să îi priviți.

Să nu mâncați din carnea lor,

Iar trupul mort al porcilor,

Să nu-l atingă nimenea.

9Din ape, voie veți avea

Ca să mâncați viețuitoare

Cu solzi și cu înotătoare.

10Să nu mâncați însă, din cele

Cari n-au să aibă solzi pe ele

Și-asemeni, nici viețuitoare

Care nu au înotătoare.

Drept necurate, voi să știți

Ca tot mereu, să le priviți.

11Din păsări, pot a fi mâncate,

Doar cele care sunt curate.

12Iată deci păsările care

Oprite sunt, de la mâncare:

Gripsorul, vulturul apoi

Nu-l veți putea a-l mânca voi;

Oprit este de la mâncare,

De-asemeni, vulturul de mare;

13Și șorecarul e oprit,

Șoimul și gaia – negreșit,

Cu toată spița neamului –

14Corbul și soiurile lui,

15Struțul și bufnița apoi;

Nici pescărel și nici coroi –

Cu toată spița ce o are –

Nu este bun, pentru mâncare.

16Nici huhurez, să nu vânați;

Nici cocostârc, să nu mâncați,

Nici lebede. De-asemenea,

17Nici pelicani, nu veți avea –

Și nici hereți – pentru mâncare,

Precum nici corbul cel de mare.

18Nici berze, voi să nu luați,

Nici pupeze să nu mâncați,

Nici carnea liliecilor

Și nici bâtlani, sau neamul lor.

19Pe târâtoarea, bunăoară –

Pe care o vedeți că zboară –

Să o priviți, neîncetat,

Ca pe ceva ce-i necurat,

Pe care, voi sunteți opriți,

Drept hrană, să o folosiți.

20Din păsări, pot a fi mâncate

Doar cele care sunt curate.

21Nimeni dar, mâna, nu va pune,

Ca să mănânce-o mortăciune,

Ci să o dați străinilor

Cari sunt la voi – vindeți-o lor;

Căci pentru Domnul, pe pământ,

Voi toți sunteți un popor sfânt.

În lapte, de la mama lui,

Să nu fierbi carnea iedului.”

Zeciuielile

22„Mereu să iei – fără-ndoială,

An după an – o zeciuială,

Din roadele ogorului.

23Să stai în fața Domnului,

În locu-n care, se-nțelege

Că Dumnezeu îl va alege

Să-Și pună-n el, Numele Său,

Și să mănânci din rodul tău:

Din zeciuiala grâului

Și din a untdelemnului;

Să bei din mustul dăruit

Ca zeciuială, negreșit,

Și să mănânci din cei pe care,

Întâi născuți, turma-ți îi are

Și-asemenea, cireada ta.

În locu-acela, când vei sta,

Să-nveți ca, de-al tău Dumnezeu,

Tu să ai teamă, tot mereu.

24Când fi-vei binecuvântat,

De al tău Domn, și ești aflat

La o distanță foarte mare,

Față de locu-acel pe care,

El l-a ales și-apoi Și-a pus

Numele Său, și-i greu de dus

Acolo, zeciuiala ta,

Tu nu trebuie-a te-ntrista.

25Preschimbă-ți dar, fără-ndoială,

Atuncea, a ta zeciuială,

Pe dată, în argint. Cu el,

Ai să te duci în locu-acel,

Pe care Domnul l-a ales.

26Acolo, tu – bine-nțeles,

Căci cu argintul dobândit –

Îți iei tot ce-ți vei fi dorit:

Vin, băuturi tari – de vrei – oi

Și de asemenea și boi.

Deci cu argint ai să plătești,

Ca să îți iei tot ce dorești

Și-apoi, tu și familia ta,

În fața Domnului veți sta.

Acolo, voi o să mâncați

Atunci, și-o să vă bucurați.

27Să te-ngrijești și de Levit,

Care la tine-a locuit,

Căci el nu are – cum se știe –

Nici moștenire, nici moșie.

De-aceea, să iei seama bine,

Și la Levitul de la tine.

28Trei ani la rând, ai să socoți

Ca zeciuiala să o scoți,

În urmă, din al tău venit,

În cel de-al treilea an ivit

Și, în cetăți, să ți-o pui bine.

29Atuncea, va veni, la tine,

Levitul, de care ai știre,

Că e lipsit de moștenire,

Orfanul, văduva apoi –

Care vor locui la voi –

Și vor mânca pe săturate,

Din zeciuiala din bucate,

Căci astfel, fi-vei – ne-ncetat –

De Domnul, binecuvântat,

În osteneala mâinii tale,

Și-asemenea, pe a ta cale.”