1 Cronici 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Urmașii lui Iuda

1Iată ce nume au avut

Cei cari, din Iuda, s-au născut:

Pereț, Hețron, în primul val,

Carmi apoi, Hur și Șobal.

2Apoi, Reaia – acel care,

Părinte, pe Șobal, îl are –

Avu un fiu, numit Iahat,

Care, doi fii, a căpătat:

Pe Ahumai, primul născut,

Și-apoi, pe Lahad, l-a avut.

Familia Țoreatiților

S-a dovedit urmașa lor.

3Iată urmașii cei pe care

Ai lui Etam, tată, îi are:

Primul fusese Izreel;

Ișma și Idbaș, după el

Veniră-apoi. Trei fii erau,

Care, o soră, mai aveau:

Hațeleponi au numit-o

Pe sora cari au dobândit-o.

4Iată-l acum, pe Penuel:

Al lui Ghedor tată, e el

Și al lui Ezer, negreșit,

Care, al doilea, a venit.

Hușa, apoi, este cel care,

Pe Ezer, drept părinte-l are.

Pe-acești urmași, Hur i-a avut.

Hur este cel dintâi născut

Al lui Efrata, acel care,

Pe Betleem, drept fiu, îl are.

5Așhur, al lui Tecoua tată,

Două neveste-avuse. Iată:

Helea, întâia se numea;

Naara, după ea, venea.

6Feciori, Naara a avut:

Pe Ahuzam, întâi născut,

Care, de Hefer, e urmat,

De cel cari Temeni-i chemat

Și de-Ahaștari, la sfârșit.

7Helea, trei fii, a dobândit:

Țeret și cu Șohar și-apoi,

Etan veni, după cei doi.

8Coț, pe Anub, l-a dobândit,

Pe Hațobebe și-n sfârșit,

Pe cei cari țin de Aharhel –

Al lui Harum fiu, este el.

9Dintre toți frații, negreșit,

Că mai cu vază s-a vădit

Că este Iaebeț. Astfel,

Mama lui spuse, despre el:

„Căci cu durere, l-am născut”.

De-aceea, numele avut –

Deci Iaebeț – se dovedește

Precum că „Trist” se tălmăcește.

10Cu Dumnezeul Cel pe care

Neamul lui Israel Îl are,

În urmă, Iaebeț vorbise

Și-n felu-acesta el Îi zise:

„De mă vei binecuvânta,

De mă-nsoțește mâna Ta,

Dacă hotarele-mi lărgești

Și dacă ai să mă ferești,

Mereu, de vreo nenorocire,

De suferință să n-am știre…”

Iar Dumnezeu l-a ascultat

Și tot ce I-a cerut i-a dat.

11Chelub, fratele ce-l avuse

Șuha, în urmă, îl născuse

Și pe Mechir, acela care,

Apoi, fiu, pe Eșton, îl are.

12Eșton e cel care-a născut

Casa lui Rafa, la-nceput;

E Paseah cel ce-a urmat,

Techina, șirul, l-a-ncheiat,

El fiind tatăl cel pe care

Cetatea lui Nahaș îl are.

Acești bărbați s-au dovedit

Că de la Reca au ieșit.

13Chenaz avut-a și el fii:

Iată-i dar, pe ai săi copii.

Întâi venit-a Otniel;

Seraia fost-a după el.

Și Otniel a căpătat

Un fiu, și-anume, pe Hatat.

14Meonotai e-acela care,

Pe Ofra, drept fecior, îl are.

Un fiu, Seraia-a zămislit,

Care, Ioab, a fost numit.

El este tatăl cel pe care

Valea de lucrători îl are.

Ai săi, cu toții, negreșit,

Drept lucrători s-au dovedit.

15Apoi Caleb – acela care,

Părinte, pe Iefune-l are –

Pe Iru-ntâi, l-a zămislit.

Ela, în urmă, a venit

Și-apoi Naam. De-asemenea,

Urmară fiii ce-i avea

Ela și cu Chenaz. Astfel,

16Fiii lui Iehaleleel

Urmează-apoi: Zif, e chemat

Întâiul care s-a-ntrupat.

Zifa venise după el,

Tiraia și Asareel.

17Fiii lui Ezra sunt: Ieter,

Mered apoi și cu Efer,

Iar ultimul ce s-a-ntrupat

E-acela care s-a chemat

Ialon. Nevasta ce-o avea,

Mered, a zămislit și ea,

Pe Miriam și încă doi:

Șamai și cu Ișbah apoi.

Ișbah este acela care,

Pe Eștemoa, fiu, îl are.

18Nevasta lui se dovedea

Că din Iudeea se trăgea.

Ea, pe Iered, l-a zămislit,

Din care, Ghedor a ieșit.

De Eber, el a fost urmat,

Din care Soco s-a-ntrupat,

Iar l-a sfârșit, Iecutiel;

Tatăl lui Zanoah e el.

Aceștia sunt fiii pe care

Fata lui Faraon îi are.

Precum se știe, acea fată

Fusese Bitia chemată,

Și-ajuns-a cu Mered să fie,

Care-a luat-o de soție.

19Nahu, drept soră, o avea

Pe-o soață a lui Hodia;

Tatăl lui Chehilagarmitul

Și Eștemoa Macatitul.

20Fiii Lui Simeon: Amnon,

Rina, Ben-Hanan și Tilon.

Fiii lui Ișei sunt: Zohet,

Iar la sfârșit e Ben-Zohet.

21Șela este acela care,

Pe Iuda, drept părinte-l are.

Și Șela, fii, a dobândit:

Er este-ntâiul zămislit,

Din care Leca s-a-ntrupat.

Laeda-i cel care-a urmat,

Din cari, Mareșa a ieșit,

Cu toți cei care-au încropit

Familiile casei care

A dovedit îndemânare

În lucrul pânzei. Ei erau

Aceia care-alcătuiau

Casa lui Așbea. La sfârșit,

22Iochim, apoi, a mai ieșit

Și oamenii cari se vădeau

Ai lui Cozeba că erau;

Ioas, apoi, s-a întrupat

Și de Saraf, a fost urmat.

Ei sunt cei care au venit,

Peste Moab, de-au stăpânit

Și Iașubi-Lehem. Știut

E faptul că s-au petrecut

Aste lucrări, de mult, odată,

În vremea cea îndepărtată,

Căci toate-acestea, negreșit,

Drept lucruri vechi s-au dovedit.

23Olari, oameni-acei erau

Și în livezi și lunci ședeau.

Ei locuiau lângă-mpărat,

Căci pentru el doar, au lucrat.

Urmașii lui Simeon

24Iată-i pe fiii cei pe care,

În lume, Simeon îi are:

Întâiul este Nemuel;

Iamin urmează după el,

Iarib, Zerah, iar la sfârșit,

Saul e cel care-a venit.

25Fiul lui Saul s-a chemat

Șalum, din care s-a-ntrupat

Mibsam, care l-a zămislit

Pe cel cari Mișma s-a numit.

26Mișma avut-a fii și el:

Întâiul este Hamuel;

Zacur și cu Șimei urmară,

27Iar din Șimei, se întrupară,

În lume, șaisprezece fii

Și șase fiice. Mulți copii,

Ai săi frați nu au mai avut.

În neamul lor, nu s-au născut

Atâția fii, precum cei care,

Iuda, în neamul său, îi are.

28Ei, la Beer-Șeba, locuiau

Pe la Hațar-Șual ședeau,

Și la Molada; uni-au stat

29La Bilha; s-au mai așezat

Și la Ețem și la Tolad.

30La Betuel, și-au găsit vad,

La Horma și Țiclag; erau

31Și la Bet-Marcabot; ședeau

Și la Hațar-Susim. Găsim

Pe mulți, și la Șaaraim.

De-asemenea, mulți dintre ei

Erau aflați la Bet-Birei.

Aste cetăți, toate, erau

Cele pe care le aveau

Familia lor, precum se știe,

Până atunci când, la domnie,

David, în urmă, a venit.

32La ele, s-au mai alipit

Și satele cetăților,

Care erau în jurul lor.

Etamul, ei îl mai aveau,

Ain și Rimon se-adăugau,

Tochenul și Așanul. Ele

Sunt cinci cetăți. Satele-acele –

33Cari împrejurul lor erau

Și pân’ la Baal se întindeau –

De ele au aparținut.

Iată ce spiță au avut

Oamenii cari le-au locuit:

34Din Meșobab, primi-au ieșit.

Unii erau ai lui Iamlec.

Alții, drept ai lui Ioșa, trec,

Ioșa fiind acela care,

Pe-Amația, părinte-l are.

35Unii ieșiți sunt, din Ioel;

Alții, din Iehu – din acel

Cari din Ioșibia pogoară

Și din Seraia, bunăoară,

Iar la sfârșit, din Asiel.

36Uni-s ieșiți din Adiel,

Din Elionai, din Ieșohaia,

Din Iaacoba, din Asaia.

Sunt, din Iesimiel, ieșiți

Alții, iar unii sunt veniți

De la Benaia. Mulți vădeau

37Că de la Ziza se trăgeau.

Ziza este acela, iată,

Cari pe Șifei, îl are tată,

Pe-Alon, precum și pe Iedaia,

Pe Șimri și-apoi pe Șemaia.

38Aceștia, care-au fost numiți,

Erau cu toții dovediți

Drept domni, peste familia lor.

Apoi, casele tuturor,

Mereu, în număr, au crescut

Și mulți urmași ele-au avut.

39Către Ghedor, ei s-au pornit

Și mers-au către răsărit,

Cătând pe vale, în Ghedor,

Pășune, pentru turma lor.

40Bune și grase s-au vădit

Pășunile ce le-au găsit,

Iar țara era liniștită,

Fiind, de pace, stăpânită,

Pentru că cei ce-o locuiau,

Din ramura lui Ham erau.

41Oameni-aceștia, pomeniți

Cu toți pe nume, sunt veniți

Pe vremea-n care Ezechia

Avea în Iuda-mpărăția.

Ei, mai întâi, au sfărâmat

Corturile celor ce au stat

În țară. Fost-a nimicit

Întreg poporul Maonit,

Care acolo s-a aflat.

În urmă, ei s-au așezat

În locul lor, căci au găsit

Pășuni, așa cum și-au dorit.

42Apoi, din fiii cei pe care,

În lume, Simeon îi are,

Cinci sute, spre Seir, plecară

Și-n munte, ei se așezară.

În fruntea lor, erau: Nearia,

Pelatia și cu Refaia,

Și Uziel. Toți acești fii

Au fost ai lui Ișei copii.

43În drumul lor, au întâlnit

Oameni de neam Amalecit,

Pe care-apoi i-au alungat

Și-n locul lor s-au așezat,

Iar până astăzi se vădesc

Că tot acolo locuiesc.