Exodul 21 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Despre slobozenie și viață

1„Vei duce-ntregului popor,

Aceste legi, cari le dau lor.

2De cumpăra-va cineva,

Un rob, care-i evreu, cumva,

Doar șase ani, rob să îl țină.

Când anul șapte va să vină,

Va trebui să-l slobozească,

Fără ca robul să plătească

Ceva, ca drept despăgubire.

3De-asemenea, să aveți știre

Că dacă singur a intrat

Ca rob, singur va fi lăsat,

Atunci, să iasă din robie.

De a intrat cu-a lui soție,

Și ea va fi eliberată,

Cu cel ce fost-a rob, deodată.

4Dacă stăpânul său i-a dat

Nevastă, de s-a însurat –

Și ea, copii, i-a zămislit –

Doar robul fi-va slobozit,

Iar soața și copiii lui

Rămâne-vor stăpânului.

5Dacă va zice robul: „Eu

Iubesc pe-acest stăpân al meu.

Iubesc și pe soția mea –

Pe-ai mei copiii de-asemenea –

De-aceea, n-am să-i părăsesc

Și, să fiu liber, nu voiesc”,

6Atunci, stăpânul robului,

Să-l ia-naintea Domnului;

De ușă-l va apropia

Sau de-al ei stâlp, precum va vrea,

Și-apoi, o sulă să găsească,

Cu care să îi găurească

Urechea, robului acel.

De va lucra, în acest fel,

Robul acela o să fie,

În a sa slujbă, pe vecie.

7De cumva întâmpla-se-va

Că fiica-și vinde cineva –

Ca roabă – ea nu va putea

Să iasă-apoi asemenea,

Precum ies robii, din robie.

8Mai trebuie ca să se știe,

Că dacă ea nu va plăcea

Stăpânului ce-o va avea

Drept soață, datorie are

Atunci, a ei răscumpărare,

Să o-nlesnească de îndată.

Nu va putea fi cumpărată

Femeia care nu-i plăcută,

Căci ea nu poate fi vândută,

Nicicum, străinului cari vine,

Chiar dacă n-a putut a-și ține –

Stăpânul ei – cuvântul dat.

9Dacă se va fi întâmplat

S-o dea fiului său, să-i fie –

Acea femeie – drept soție,

Ea, în fața stăpânului,

Va avea dreptul fiicei lui.

10Altă nevastă dacă-și ia

Stăpânul, drept nu va avea

Ca primei pe care o are,

Să îi oprească din mâncare

Și-asemeni, din îmbrăcăminte.

Stăpânul ei să ia aminte,

Că el este dator să știe

Să îi dea dreptul de soție.

11De lucrurile-acestea trei

Nu le-a făcut stăpânul ei,

Ea va putea să-l părăsească,

Fără să îl despăgubească –

Fără să îi dea bani; iar el

N-o va opri, în nici un fel.”

Legi în privința uciderii

12„Atunci când unul, bunăoară,

Lovind pe altul, îl omoară,

Acela care a lovit

Cu moartea fi-va pedepsit.

13Dar dacă lațul, nu i-a-ntins

Și dacă-n mâna sa l-a prins –

Pentru că Domnul a făcut

Lucrul acest de s-a putut –

Atuncea își va fi gătit

Un loc, unde adăpostit –

Prin fugă – acel om să fie.

14Însă dacă, cu viclenie

Și răutate a lucrat

Acela care a umblat –

Pe altul, ca să îl omoare –

Pentru acela nu-i scăpare.

Chiar dacă acel om, cumva,

L-al Meu altar afla-se-va,

Să-l smulgeți de lângă altar

Și să-l ucideți pe tâlhar.”

Necinstirea părinților

15„Acela care și-a lovit

Tatăl sau mama, pedepsit

Va fi cu moartea, imediat.

16Acela care a furat

Un om, și-n urmă l-a vândut –

Sau dacă, la el, l-a ținut –

Cu moartea, fi-va pedepsit.

17Acela care a rostit

Blesteme-n contra tatălui –

Sau împotriva mamei lui –

Are să fie pedepsit

Și morții, el va fi sorit.”

Legi privitoare la vătămarea trupului

18„Doi inși de au să se sfădească,

Iar unul are să-l lovească

Pe celălalt, fiind furios,

Cu piatra ce o ia de jos –

Sau pumnul de-o să-și folosească –

Dar fără să-i pricinuiască

Moarte, celui ce-a fost lovit,

Ci doar la pat fiind silit –

După tot ce s-a petrecut –

19Să stea, cel care l-a bătut

Nu va putea fi pedepsit

Dacă se scoală cel lovit

Și dacă va putea să iasă

Singur apoi, din a sa casă,

Fără să fie însoțit,

Ci în toiag doar, sprijinit.

Acela care l-a bătut –

Pentru ceea ce i-a făcut –

Va trebui ca să plătească.

El are să-l despăgubească,

Pe timpu-n care a zăcut,

Când – să lucreze – n-a putut.

De-asemenea, în grijă-l are,

Pân’ la deplina vindecare.

20Un băț de o să folosească

Stăpânul, ca să își lovească

Un rob care-i la el aflat –

Fie femeie sau bărbat –

Dacă sub mână i-a murit,

Stăpânul fi-va pedepsit.

21Dar dacă robul se vădește –

O zi sau două – că trăiește,

Stăpânul său va fi iertat,

Căci robul îi era argat.

22Dacă se ceartă doi bărbați,

Lovind – fiind încăierați –

Pe o femeie-nsărcinată

Care, din lovitura dată,

Va naște făr’ ai fi venit

Sorocul pentru zămislit –

Și dacă, din acea lovire,

Nu-i vine vreo nenorocire –

Cei doi să fie pedepsiți.

Ei trebuie a fi siliți,

Atunci, o gloabă să plătească,

Pe care o s-o stabilească

Soțul celei ce-a fost lovită.

Gloaba va trebui plătită

După cum hotărăște cel

Cari judecă în Israel.

23Atunci când o nenorocire

Se va-ntâmpla, tu să ai știre

Cum trebuie să îi faci față:

Vei da deci, viață pentru viață,

Ochi pentru ochi; și să ții minte

24Ca să dai dinte pentru dinte.

De-asemenea, grijă să ai,

Mână la mână, ca să dai.

Va trebui ca tuturor,

Să dai, picior pentru picior.

25Vei face totul, cu măsură:

Arsură dai pentru arsură;

Rana, cu rană răsplătești,

Iar vânătaia o plătești

Cu vânătaie mai apoi.

26Dacă un om aflat la voi,

Lovește ochiul robului

Care-i aflat în slujba lui –

Fie femeie sau bărbat –

Și dacă se va fi-ntâmplat

Să-și piardă ochiul robu-acel,

Atunci stăpânul – pentru el –

Va trebui, drumul, să-i dea,

Iar robul său nu va avea

Vreo obligație, prin care,

Plata pentru răscumpărare,

S-o dea apoi stăpânului.

E liber, pentru ochiul lui.

27De-i face-un dinte a-i cădea,

El, robului aceluia –

Fie bărbat, fie femeie –

Va trebui, drumul, să-i deie.

28Atuncea când un bou va-mpunge

Un om, și-acesta va ajunge

Să moară, din împunsătură,

Tu vei lua astă măsură:

Ucizi cu pietre bou-ndată,

Iar carnea nu-i va fi mâncată.

Stăpânul boului acel,

Nu-i pedepsit, în nici un fel.

29Dacă ‘nainte, bou-avea

Ăst obicei și împungea,

Însă nimic nu a făcut

Stăpânul său care-a știut

Lucrul acest și nu l-a-nchis,

Cu pietre trebuie ucis

Boul care a înțepat

Un om – femeie sau bărbat.

De-asemenea, stăpânul lui –

Proprietarul boului –

Are să fie pedepsit

Și morții fi-va el sortit.

30Dacă, însă, stăpânului –

Pentru-a lui viață – preț îi pui,

O să plătească prețul care

Cerut e, drept răscumpărare.

31Așa va trebui lucrat,

Când bou-mpunge un bărbat,

Sau când împunge o femeie:

Această lege să se ieie.

32Dar dacă boul va ajunge

Ca pe un rob de a-l împunge –

Fie bărbat, fie femeie –

Va trebui ca să se deie

Trei sicli de argint, celui

Cari e stăpânul robului;

Iar boul trebuie lovit

Cu pietre, pân’ va fi pierit.

33O groapă, dacă cineva

O s-o descopere, cumva –

Sau cineva de a săpat

O groapă și-apoi a uitat

Să o acopere din nou –

Și-n groapă va cădea un bou,

Sau o să cadă un măgar,

34Stăpânul gropii așadar,

La plată, este obligat.

Argint, el va avea de dat

Stăpânului ce l-a avut

Vita ce-n groapă a căzut.

Argintul e despăgubire,

Pentru a vitei lui, pieire.

Apoi, vita care-a murit,

Rămâne-a celui ce-a plătit.

35Dacă acolo se ajunge

Și-un bou, pe alt bou, îl împunge,

Iar cel ce-mpuns e, bunăoară –

În urmă – va avea să moară,

Iată ce trebuie făcut:

Boul cel viu va fi vândut,

Iar banii se-mpărțesc apoi,

Între stăpânii celor doi –

De-asemeni, fi-va împărțit

Și boul care a murit.

36Dar dacă însă, s-a știut

Că și-nainte a avut –

Boul – năravu-acesta rău

Și nu l-a-nchis stăpânul său,

Stăpânul lui are să dea

Bou pentru bou. Va rămânea

Apoi, cu boul ce-a pierit,

Cari fost-a, de al său, lovit.”