Geneza 20 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Avraam în Gherar

1Din țara de la miazăzi,

Avram plecă și poposi

Între Cades și Șur. Drept nume,

Gherar are-acel colț de lume.

Acolo, el s-a stabilit,

Și ca străin a locuit.

2De oameni, teamă a avut

Și iarăș’ n-a recunoscut

Că Sara-i e nevastă. „Ea” –

Spunea mereu – „e sora mea.”

Peste Gherar, ca împărat,

Abimelec era aflat.

Sara-i plăcu și-atuncea, el

Ceru să-i fie, la castel,

Adusă. Ceea ce-a făcut,

3Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.

Pe împărat, S-a mâniat

Și noaptea-n vis S-a arătat,

Spunându-i lui Abimelec:

„Iată, din viață-am să te trec,

Din pricina femeii care

Tu ai luat-o. Știi tu oare,

Că este a altui bărbat?”

4Abimelec s-a-nspăimântat –

De Sara nu se-apropiase –

Și-atunci, pe Domnu-l întrebase:

„Vei omorî Tu, de îndat’,

Chiar și pe cel nevinovat?

5Nu mi-a spus el, „E sora mea”?

Nu tot la fel, mi-a spus și ea?

Aveam dar, inima curată –

Căci nu știam că-i măritată –

Și mâinile nevinovate,

6Când am luat-o.” „Le știu toate.

De-aceea te-am împiedicat

Să nu cazi, cumva, în păcat,

Și să greșești, în fața Mea,

Dacă te-ai fi atins de ea.

7Acum, dă omului nevasta

Și-ai să eviți, astfel, năpasta.

El e proroc și, pentru tine,

Se va ruga să-ți fie bine.

Numai așa, nu vei muri.

De nu i-o dai, toți veți pieri:

Și tu și toată casa ta!”

8Auzind ce îl aștepta,

Abimelec s-a deșteptat.

Toți slujitorii și-a chemat

Și visul le-a istorisit.

Groaza, pe toți i-a cotropit.

9Pe-Avram, în grabă, l-a chemat:

„Ce mi-ai făcut?!” – l-a întrebat –

„Spune-mi, cu ce-am păcătuit

În fața ta? Cu ce-am greșit,

De faci, acuma, ca să vie

Urgia, peste-mpărăție,

Să fim loviți de-un greu păcat?!

Felul în care te-ai purtat,

Nu este cel mai potrivit!

Față de mine-ai săvârșit

Lucruri, cum nu s-au mai văzut!

10Spune-mi, de ce mi le-ai făcut?!”

11Avram răspunse hotărât:

„Credeam că fi-voi omorât,

Din pricina nevestei, eu,

Căci nu-i teamă de Dumnezeu,

La oamenii din țara asta.

12De altfel, află că nevasta

Îmi este soră dinspre tată,

Dar nu-i, a mamei mele, fată.

Din casa părintelui meu,

13Când mă scosese Dumnezeu,

I-am spus: „Unde ne vom afla

Și orice se va întâmpla,

Să spui că sunt frate cu tine,

Ca astfel să ne meargă bine.”

14Abimelec a luat oi,

A strâns multe cirezi de boi;

Roabe și robi a adunat,

Și-apoi – cu Sara – el le-a dat

În stăpânirea lui Avram,

15Spunându-i: „Vezi ce țară am?

E-ntinsă, iar dacă vei vrea,

Poți ca să te așezi în ea.

În orice loc ai să dorești,

Poți ca să stai, să locuiești.”

16Iar Sarei, astfel, i-a vorbit:

„Fratele tău e dăruit

Cu-o mie de arginți – dovadă –

Ca toți care-s cu voi, să vadă –

Să nu-ți găsească vreo pricină –

Căci tu – de fapt – n-ai nici o vină.”

17Avram, la Domnul, s-a rugat,

Și-Abimelec s-a vindecat,

Cu soața și roabele lui –

18Pentru că mâna Domnului

A-nchis pântecul tuturor:

Și soaței lui și roabelor.

El a trimis astă urgie,

Pentru a lui Avram soție.