1Al douăzecișicincilea
An de robie începea
Și paisprezece au trecut
De când cetatea a căzut.
Nu apucase să apună,
Încă, a zecea zi din lună,
Când mâna Domnului venise
Asupra mea și mă răpise,
Ducându-mă-n țara pe care
Neamul lui Israel o are.
2Pe-un munte-nalt, eu am fost pus,
După ce-am fost acolo dus
Prin înălțimile cerești
Și viziuni dumnezeiești
În locu-acela am avut.
Spre miazăzi, eu am văzut
Ceva cari, la asemănare,
La fel ca o cetate pare.
3În locu-acela am văzut
Un om ce-n poartă a șezut,
Cari, o prăjină, a luat
Și-o sfoară, pentru măsurat.
Sfoara pe care o avea,
A fi din in, se dovedea,
Iar omul, la înfățișare,
Asemenea aramei, pare.
4Când am ajuns în fața lui,
Îmi zise: „Fiu al omului,
Deschide ochii și privește
Și-ascultă tot ce se vorbește!
Astfel, la lucrurile toate
Ce au să-ți fie arătate,
Să iei aminte, negreșit,
Căci pentru-aceasta ai venit!
Tot ceea ce vei fi văzut,
Apoi vei face cunoscut
În lume, casei cea pe care
Neamul lui Israel o are.
5Un zid fusese înălțat,
Cari Templul l-a înconjurat.
De șase coți se dovedea
Prăjina ce o folosea
Omul acel, la măsurat.
Un cot de-al ei era mai lat,
C-o palmă bună – negreșit –
Decât un cot obișnuit.
El merse, cu prăjina lui,
Până la brâul zidului
Și-n felu-acesta am văzut
Că o prăjină a avut
Zidul acela, în grosime
Și încă una-n înălțime.
6Apoi, s-a îndreptat grăbit,
Spre poarta de la răsărit
Și-a măsurat pragul pe care
Aceasta-l are la intrare.
Pragul pe cari l-a măsurat,
De o prăjină-a fost de lat,
Iar celălalt prag se vădea,
Tot o prăjină că avea.
7Odăile care erau
De pază folosite-avea
Tot o prăjină în lungime
Și încă una în lățime.
Odăile de pază-aflate,
Tot câte două-s așezate,
În grupuri, având între ele –
Deci între grupurile-acele –
Un loc gol ce le despărțea,
Care de cinci coți se vădea.
Apoi, pragul acel pe care
Poarta de dinăuntru-l are –
Cari lângă tindă se găsea –
De o prăjină se vădea.
8A măsurat tinda pe care
Poarta aceea o mai are
Și în lungime am văzut
Că o prăjină a avut.
9De-asemenea, a măsurat
Și tinda care s-a aflat
La poarta cealaltă, iar ea
A fi de opt coți se vădea.
Stâlpii pe care a șezut
Tinda, doi coți doar, au avut.
Pe partea înlăuntru-aflată,
A porții, fost-a așezată
10Tinda. Odăile pe care
Poarta de răsărite le are
Și pentru pază foloseau,
Trei – pe o parte – se vădeau –
Iar pe cealaltă, negreșit,
Tot câte trei s-au rânduit.
Aste odăi, cum am văzut,
Toate-o măsură au avut,
Iar stâlpii pe care-i aveau,
De-asemenea la fel erau.
11A măsurat deschiderea
Pe care poarta o avea
Și-n felu-acesta am văzut
Că zece coți ea a avut.
Lungimea porții se vădea
Că treisprezece coți avea.
12Odăile ce-au fost zidite
Spre-a fi la pază folosite,
În față, un loc gol aveau.
Aceste locuri se vădeau
Cum că un cot doar au avut
Pe-o partea și, cum am văzut,
Cealaltă parte-apoi și ea
Tot de un cot se dovedea.
Pe-o parte-odăile acele
Care de pază fost-au ele,
Tot câte șase coți aveau
Și tot șase coți măsurau
Și pe cealaltă, căci la fel
13Fuseseră. Omul acel
A măsurat poarta pe care
Una dintre odăi o are.
De la acoperiș plecase,
Și-n felu-acesta măsurase
Până la cel ce-acoperea
Odaia de alăturea.
Între deschiderile-acele –
Cari față-n față fost-au ele –
Era un loc lat, ce-l socoți
La douăzecișicinci de coți.
14A măsurat tinda pe care
Poarta cea de la curte-o are
Și-n felu-acesta se văzuse
Că douăzeci de coți avuse.
Tinda-ntr-o curte se sfârșea,
Cari poarta o împrejmuia.
15Locul, cel dintre poarta care
Era aflată la intrare
Și tinda porții ce ședea
Mai înăuntru, se vădea
Că în lungime a avut
Cincizeci de coți, cum am văzut.
16Odăile ce-au fost zidite,
Fiind de pază rânduite –
Precum și stâlpii ce-i aveau
Și înlăuntru se-nșirau
Jur împrejur – eu am văzut
Cum că ferestre au avut,
Și toate erau îngrădite.
Ferestre, astfel zăbrelite,
Avut-au înlăuntrul lor
Și tinda pusă porților.
Pe stâlpi, săpate se vădeau
Că ramuri de finici erau.
17Apoi, afară am ieșit –
În curte – unde am zărit
Odăi. Un caldarâm, avea
Curtea, care o-mprejmuia.
Odăile erau, de toate,
Treizeci, pe caldarâm aflate.
18Ăst caldarâm se strecura
Pe lângă porți și mai era
În lungul lor, întins frumos.
Drept caldarâmul cel de jos,
Acesta era cunoscut.
19Omul acela a trecut,
În urmă, și a măsurat
Distanța care s-a aflat
Din poarta cea „de jos” chemată,
Până la poarta așezată
Afară, poarta cea pe care
Curtea din interior o are.
O sută coți se dovedea
Lățimea ‘ceea că avea,
În partea de la răsărit
Și-n miazănoapte, negreșit.
20Spre miazănoapte s-a-ndreptat
Și-acolo, el a măsurat
Lungimea porții cea pe care
Curtea de din afară-o are.
A măsurat – de-asemenea –
Lățimea pe care-o avea.
21Apoi, odăile pe care
Le avea poarta ‘ceea mare –
Cari pentru pază foloseau
Și trei pe-o parte se vădeau,
Iar pe cealaltă, negreșit,
Tot câte trei s-au rânduit –
Le-a măsurat și am văzut
Că o măsură au avut
Toate, iar stâlpii ce-i aveau,
De-asemenea, la fel erau.
Și tinzile s-au dovedit
La fel să fie, negreșit.
Cu poarta-ntâia semănau
Toate, căci tot la fel, aveau
Cincizeci de coți doar, în lungime
Și douăzecișicinci, lățime.
22Ferestrele ce le-a avut
Tinda care i s-a făcut,
Finicii care s-au săpat,
Ca și măsură, au luat
Măsura ce s-a folosit
La poarta de la răsărit.
Pe șapte trepte se putea
Ca să te urci până la ea,
Iar tinda care o avuse,
În partea din lăuntru fuse.
23Curtea cea din lăuntru-avea
O poartă, care se găsea
În fața porții așezată,
Ce fost-a-n miazănoapte-aflată
Și-n fața porții cea pe care
Partea de răsărit o are.
Omul acela a plecat
Și a-nceput de-a măsurat
Din partea ce a fost aflată
În miazănoapte așezată,
Până la cea din răsărit,
Iar după cum am auzit,
Distanța ‘ceea se vădea
Cum că o sută coți avea.
24După aceea, omu-acel
Veni și mă luă cu el
La poarta care, așezată,
În miazăzi era aflată.
Tinda, apoi, i-a măsurat
Și stâlpii. Astfel, am aflat
Că o măsură aveau toate.
25Poarta și tinda-nconjurate
Sunt de ferestre. Am văzut,
Precum că ele s-au făcut
Asemeni celor dinainte.
În urmă, am luat aminte
Că acel om a măsurat
Poarta și astfel am aflat,
Că cincizeci coți are-n lungime
Și douăzecișicinci lățime.
26Pe șapte trepte se putea
Ca să te sui până la ea,
Iar tinda pe cari o avuse,
În partea din lăuntru fuse.
Câteun finic, am observat,
Cum că fusese-n stâlp săpat.
27Curtea cea din lăuntru-avea
O poartă care se găsea
Tocmai în miazăzi aflată.
Distanța fost-a măsurată –
Din astă poartă de intrare,
Pân’ la cealaltă ce o are –
Și-n felu-acesta am văzut
O sută coți că a avut.
28În curtea care s-a aflat
La interior, noi am intrat
Prin poarta ce era aflată
La miazăzi. Când măsurată
Fusese poarta, s-a vădit
A fi asemeni, negreșit,
Cu cealaltă și am văzut
Că o măsură au avut.
29Odăile ce-s rânduite
A fi de pază folosite,
Le-a măsurat și am văzut
Că o măsură au avut
Toate, iar stâlpii ce-i aveau
De-asemenea la fel erau.
Și tinzile s-au dovedit
La fel să fie, negreșit.
Această poartă-apoi, și ea,
Jur împrejur, ferestre-avea.
Cincizeci de coți are-n lungime
Și douăzecișicinci lățime.
30(Jur împrejur, eu am văzut
Precum că tinzi s-au fost făcut,
Care aveau cinci coți lățime
Și douăzecișicinci lungime.)
31Tinda pe care o avea
Partea aceea, se vădea
Că dă în curtea din afară.
Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară,
Iar scara ce la poată-a dus,
Opt trepte-avut-a, până sus.
32După aceea, am intrat
În curtea care s-a aflat
La interior. Noi am venit
Prin poarta de la răsărit.
Omul acel s-a apucat,
Îndată, de a măsurat
Poarta, iar astfel am văzut
Că o măsură a avut,
Cu cealaltă. Am mai zărit
33Odăile ce-au folosit
De pază, stâlpii ce-i avea
Și tinzile de-asemenea.
De o măsură, erau toate.
Poarta și tinda-nconjurate
Sunt, de ferestre. Am văzut,
Precum că ele s-au făcut
Asemeni celor dinainte.
În urmă, am luat aminte
Că acel om a măsurat
Poarta și tinda și-am aflat
Că cincizeci coți sunt în lungime
Și douăzecișicinci lățime.
34Tinda, pe care o avea
Partea aceea, se vădea
Că dă în curtea din afară.
Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară,
Iar scara ce la poată-a dus,
Opt trepte-avut-a până sus.
35M-a dus la poarta cea aflată
În miazănoapte așezată.
A măsurat-o și-am văzut
Că o măsură a avut
Cu celelalte porți. Și ea,
36Odăi de pază, mai avea.
Jur împrejur am mai zărit
Stâlpi și ferestre, negreșit.
Omul acel a măsurat
Poarta și astfel am aflat
Că cincizeci coți are-n lungime
Și douăzecișicinci lățime.
37Tinda, pe care o avea
Partea aceea, se vădea
Că dă în curtea din afară.
Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară,
Iar scara ce la poată-a dus,
Opt trepte-avut-a până sus.
38De-asemenea, se mai găsea
Și o odaie ce dădea
Spre tinda porții. În ăst loc,
Jertfele cari arse în foc
Urmau a fi, erau aduse
Și în astă odaie puse.
Aicea doar erau spălate
Acele jertfe adunate,
Acelea care se socot
A fi drept ardere de tot.
39În tinda porții mai erau
Și două mese ce serveau
Spre a fi jertfele-așezate
Cari trebuit-au junghiate.
Erau jertfe ce se socot
A fi drept ardere de tot,
Jertfe ce fost-au cu menire
De jertfe pentru ispășire,
Sau jertfe ce urmau să vină
Spre a fi date pentru vină.
40Cum te suiai spre poarta care
Partea din miazănoapte-o are,
Pe părțile cele aflate
A fi afară așezate,
Mese fuseseră aduse
Și câte două au fost puse.
41În cele două părți pe care
Le are poarta de intrare,
Fuseseră mese aduse
Și câte patru au fost puse.
În acest fel, mesele-acele
Se dovedeau opt a fi ele,
Iar jertfele ce se-aduceau,
Pe ele doar se-njunghiau.
42Apoi, în fața meselor
Cari fost-au ale jertfelor,
Mai erau patru rânduite,
Făcute din pietre cioplite.
Pe-aceste mese se puneau
Sculele ce se foloseau
Pentru a fi înjunghiate
Vitele care erau date
Ca jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot.
Pe ele-apoi se mai puneau
Uneltele ce foloseau
Pentru a fi înjunghiate
Și celelalte jertfe date.
Aceste mese se vădeau
Că-n înălțime-un cot aveau,
Un cot jumate în lungime
Și-un cot jumate în lățime.
43Casa pe dinlăuntru-avea
Pervaz pus, ce o-mprejmuia,
Lat de o mână, spre-a fi puse
Cărnuri din jertfele aduse.
44Dincolo de partea aflată
Drept înlăuntru așezată,
Două odăi se mai găseau
Cari pentru cântăreți slujeau.
În curtea cea din interior,
Era locul odăilor.
Una era la poarta care,
Partea din miazănoapte-o are,
Cu fața-n miazăzi-ndreptată.
Cealaltă fost-a așezată
Chiar lângă poarta cea pe care
Partea din miazăzi o are,
Iar fața ei se potrivea
Spre miazănoapte că privea.
45Omul acela m-a privit
Și-n felu-acesta mi-a vorbit:
„Odaia-n miazăzi zidită
Este, de preoți, folosită,
Iar preoții ce-o folosesc,
La Templul Domnului slujesc.
46Odaia care e aflată,
În miazănoapte așezată,
De-asemenea, e pregătită
Spre-a fi de preoți folosită,
Iar preoții ce-o folosesc,
Doar de altar se îngrijesc.
Ei sunt ai lui Țadoc copii
Care, dintre-ai lui Levi fii,
De Domnul s-au apropiat
Să Îl slujească, ne-ncetat.”
47A măsurat curtea cea mare –
Curte cari, patru colțuri, are –
Și în lungime, am văzut,
O sută coți că a avut.
Altarul ce se-afla în ea,
În fața casei se găsea.
48În tinda casei a intrat
Și ai ei stâlpi i-a măsurat:
Cinci coți, deoparte – negreșit –
Și cinci de cealaltă-a găsit.
Lățimea porții se vădea
Că paisprezece coți avea.
Pereții laturilor ei,
În coți, au măsurat doar trei,
Trei coți, pe-o parte, ei aveau
Și-n cealaltă tot trei erau.
49Tinda – apoi – a măsurat-o
Pe care-acolo a aflat-o:
Douăzeci coți avea lungime
Și doisprezece coți lățime.
La tinda ‘ceea, ajungeai,
Pe zece trepte, de suiai.
Pe lângă stâlpii cari erau,
Încă alți stâlpi se mai găseau,
Unu-ntr-o parte așezat,
Iar altu-n cealaltă aflat.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
