Leviticul 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Sfințirea lui Aaron și a fiilor lui

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Ia-l pe Aron cu fiii lui,

După porunca Domnului.

Apoi, ia ale lor veșminte

Și-uleiul pentru ungeri sfinte;

Să iei vițelul pregătit

De ispășire. Negreșit,

S-aduci și doi berbeci; cu ei,

Coșul cu-azimi, să îl mai iei

3Și-apoi, să spui poporului

Să vină-n fața Domnului –

La ușa cortului chemat

„Al întâlnirii” – de îndat’.”

4În grabă, Moise a făcut

Așa cum Domnul i-a cerut.

La ușa cortului, îndată,

A adunat suflarea toată,

5Din Israel, și a vorbit:

„Iată, Domnul mi-a poruncit

Ceea ce trebuie făcut!

Voi face precum a cerut!”

6Pe-Aron apoi, el l-a luat –

Și pe-ai săi fii – și i-a spălat,

Cu apă, cum i s-a cerut.

7Cu hainele ce le-a făcut

Mai înainte, i-a gătit,

Așa cum Domul a dorit.

Aron avea tunica lui

Și mantia efodului.

Apoi, cu brâul, l-a încins,

8Ia pus pieptarul și i-a prins,

În față, mai întâi, „Urim”,

Iar după-aceea și „Tumim”.

9Mitra, pe cap, i-a așezat

Și, peste ea, i-a atârnat

Placa de aur, încrustată.

Apoi, în urmă, i-a fost dată

Cununa sfântă-mpărătească.

Astfel, putut-a să-mplinească

Moise, tot ce i-a poruncit

Domnul, atunci când i-a vorbit.

10După al Domnului îndemn,

Moise adus-a untdelemn,

De ungere, și-a început

Să ungă tot, cum s-a cerut.

A uns locașul sfânt, cu toate

Uneltele, în el aflate,

Și-n felu-acesta, le-a sfințit.

11Apoi, altarul, l-a stropit,

De șapte ori și-n urmă, el

A uns întreg altaru-acel

Și toate sculele pe care,

El le avea, pentru lucrare.

A uns ligheanul de aramă

Și-al său picior, de bună seamă.

Prin ungerea ce-a săvârșit,

Moise, pe toate, le-a sfințit.

12Pe-Aron, în urmă, l-a luat,

Și untdelemn, el a turnat,

Pe capul său, ca – în ăst fel –

Să îl sfințească și pe el.

13Moise se-ntoarse înapoi,

La fiii lui Aron. Apoi,

Cu tunicile, i-a-mbrăcat,

Brâie le-a pus și le-a legat

Scufiile, cum a voit

Domnul, atunci când a vorbit.

Vițelul ispășitor și arderea de tot

14Apoi, el a apropiat

Vițelul care-a fost luat

Ca jertfă pentru ispășire,

Dat pentru-a slujbei împlinire.

Aron și cu feciorii lui,

Atunci, pe al vițelului

Cap, mâinile și-au așezat,

15Iar Moise l-a înjunghiat.

Cu sângele vițelului,

El, coarnele altarului,

Le-a uns și-astfel l-a curățat.

Restul de sânge, l-a vărsat

Apoi, lângă altaru-acel

Și l-a sfințit în acest fel,

Căci ispășire i-a făcut,

Așa cum Domnul a cerut.

16A început apoi, să taie,

Grăsimea de pe măruntaie

Și prapurul de pe ficat;

De-asemenea, a mai luat

Rărunchii – cu grăsimea lor –

Și-apoi în văzul tuturor,

Se duse și le-a pus pe jar,

Ca să le ardă, pe altar.

17Sfârșind, în urmă, a strâns el,

Tot ce rămas-a din vițel:

Carnea, precum și pielea lui

Și baliga vițelului.

Toate aceste-au fost luate,

Din tabără, și aruncate

Afară-ntr-un anume loc,

În care fost-au arse-n foc.

Ceea ce Domnu-a poruncit,

Moise, în ăst fel, a-mplinit.

18Apoi, el a apropiat

Berbecul care a fost dat

Ca ardere de tot să fie.

Aron a trebuit să vie,

În față – cu feciorii lui –

Unde, pe al berbecului

Cap, mâinile și-au așezat,

19Iar Moise l-a înjunghiat,

Stropind fața altarului,

Cu sângele berbecului.

20Apoi, berbecul, împărțit

Fost-a-n bucăți, iar la sfârșit,

Bucățile berbecului,

Cu capul și grăsimea lui –

După ce focul s-a făcut –

Arse au fost, cum s-a cerut.

21Moise, în urmă, a luat

Apă, cu care a spălat

Ale berbecului picioare

Și măruntaie, după care

A pus berbecul, tot, pe jar,

Ars ca să fie, pe altar.

Această jertfă ce-a fost dată,

E „ardere de tot” chemată.

O jertfă, astfel pregătită,

Este de flăcări mistuită,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Moise, pe toate, le-a-mplinit,

Așa cum Domnu-a poruncit.

Sfințirea în slujba preoției

22Moise-a luat berbecul care

Menit era la închinare

Pentru serviciul Domnului.

Atunci, Aron și fiii lui,

Mâinile, și le-au așezat,

Pe capul său și junghiat

23A fost, de-ndat’, berbecu-acel,

De către Moise. Apoi el,

Cu sângele berbecului,

L-a uns pe-Aron – fratele lui –

Așa precum a fost cerut:

Urechea dreaptă la-nceput –

Pe vârful ei – degetul mare

Al mâinii drepte, după care

Degetul mare-a fost și el –

De la piciorul drept – la fel,

Cu sânge uns. Când a sfârșit,

24Ai lui Aron fii au venit,

Și unși au fost, cum s-a cerut:

Urechea dreaptă – la-nceput –

Pe vârful ei, degetul mare

Al mâinii drepte, după care

Degetul mare-a fost și el –

De la piciorul drept – la fel,

Cu sânge, uns. A terminat

Cu ungerea și a luat

Sângele care-a prisosit

Și, pe altar, el l-a stropit,

De jurul împrejurul lui.

25Grăsimea dobitocului,

De Moise-a fost, apoi, luată;

Și coada i-a mai fost tăiată,

I-a mai luat grăsimea care –

Pe măruntaie – el o are,

Și prapurul ficatului

Și-asemeni și rărunchii lui

Și-apoi grăsimea ce-i aflată

Pe ei; i-a mai luat o spată –

Pe cea din dreapta. La sfârșit,

26Din coșu-anume pregătit –

Cu-azimi aduse Domnului,

Spre punere-naintea Lui –

Moise, o turtă, a luat,

Făcută fără aluat –

O turtă-anume frământată –

Cu untdelemn amestecată –

Și o plăcintă. Așezate

Au fost, peste grăsime, toate,

Și peste spată; iar apoi,

27S-a-ntors, cu ele, înapoi

Și lui Aron, le-a înmânat

Și fiilor. Le-a legănat

Întâi și-apoi, le-a dăruit

Darul, anume pregătit

Și astfel, ei l-au căpătat

Ca pe un dar ce-i legănat.

28Moise, din mâna lor, apoi,

A luat darul înapoi,

Ca să-l așeze peste jar

Și să îl ardă pe altar,

De-asupra jertfei dăruită,

Ca ardere de tot menită.

Aceasta fost-a jertfa care

Servit-a pentru închinare –

Pentru Aron și fiii lui –

Atunci, în slujba Domnului.

A fost o jertfă mistuită

De foc, fiind bine primită

De Dumnezeu, căci I-a făcut,

În față-I, un miros plăcut.

29Apoi, de la berbecul care

Slujit-a pentru închinare

Atunci, în slujba Domnului,

Moise-a primit – drept parte-a lui –

Pieptul, pe care l-a luat

Precum un dar ce-i legănat.

În ăst fel, Moise-a împlinit

Ceea ce Domnu-a poruncit.

30După al Domnului îndemn,

Moise-a luat din untdelemn –

Din cel care e folosit

La ungere – și i-a stropit

Pe-Aron și pe feciorii lui.

Din sângele berbecului,

Cari pe altar a fost turnat,

Moise, în urmă, a luat,

O mică parte și-a venit,

Apoi, pe-Aron, de l-a stropit,

Pe fiii care-l însoțeau,

Și hainele ce le purtau.

Sfințit a fost Aron astfel,

Sfințiți și fiii săi cu el

Și-asemeni, ale lor veșminte

S-au preschimbat în haine sfinte.

31Moise-a vorbit cu ei, apoi:

„Iată dar, ce veți face voi:

Fierbeți, la ușa cortului,

Carnea și-apoi – în fața lui –

Cu pâinea ce e-n coș aflată,

Care drept jertfă a fost dată

Pentru-nchinare-n slujba Lui –

Adică-n slujba Domnului –

Să o mâncați precum a spus

Domnul, pe munte, când m-am dus:

„Aron și cu ai săi copii,

Să o mănânce”. Vreau să știi,

32Că de cumva va mai rămâne

Ceva, din carne și din pâne,

Veți strânge totul, într-un loc,

Căci arse trebuiesc, în foc.

33Timp de o săptămână-apoi,

Opriți sunteți a ieși voi,

Din ușa cortului numit

„Al întâlnirii”. Hărăzit

E acest timp, de așteptare,

Pentru a voastră închinare,

În slujbă, pentru Dumnezeu.

34Ce am făcut eu azi, mereu

Va trebui să faceți voi –

Precum și-ai voști’ urmași apoi –

Căci Dumnezeu a poruncit

Lucrul acesta, negreșit.

35Deci, șapte zile o să stați

La ușa cortului. Vegheați,

Și zi și noapte, să păziți

Poruncile, să nu pieriți!

Așa să faceți, negreșit,

Căci Dumnezeu a poruncit!”

36Aron și cu feciorii lui,

După porunca Domnului –

Dată prin Moise – au făcut

Totul, precum li s-a cerut.