Maleahi 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Astă poruncă-i pentru toți,

Pentru cei care sunt preoți!

2Dacă n-o să Mă ascultați

Și dacă slavă n-o să-I dați

Numelui Meu, arunc în voi

Blestemul și blestem apoi

Ceea ce-ați binecuvântat.

Aflați că am și blestemat,

Căci loc, în inimi, n-ați găsit,

Pentru ceea ce-am poruncit” –

A cuvântat Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are.

3Sămânța, Eu vă nimicesc

Și-n față am să vă zvârlesc

Baliga vitelor pe care

Mi le jertfiți, fără-ncetare.

Alăturea de ele-apoi,

Luați aveți să fiți și voi.

4Veți ști atunci, precum că Eu –

Doar pentru legământul Meu

Care-i cu Levi încheiat –

Astă poruncă v-am lăsat,

Căci în picioare-am vrut să fie

Ăst legământ, pentru vecie” –

A cuvântat Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are.

5„Iată, ăst legământ al Meu,

Viață și pace, dă mereu.

Eu i l-am dat – de bună seamă –

De Mine ca să aibă teamă,

Iar el teamă a arătat

Și de-al Meu Nume-a tremurat.

6Căci Legea adevărului

Aflatu-s-a în gura lui

Și-astfel nimic nelegiuit,

Pe buze, nu i s-a găsit.

Cu Mine-a mers el, peste fire,

În pace și neprihănire

Și-apoi pe mulți i-a abătut

Din relele ce le-au făcut.

7Iată că preotu-i cel care

Știința-n paza lui o are.

De-aceea, doar din a lui gură,

Mereu, se-așteaptă-nvățătură,

Căci el este un sol pe care

Domnul oștirilor îl are.

8Din cale, voi v-ați abătut

Și-apoi din Lege ați făcut

Doar un prilej care să dea,

La mulți, putința de-a cădea,

Iar legământul încheiat

Cu Levi, voi l-ați încălcat” –

A cuvântat Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are.

9„Am să vă fac disprețuiți

Și o s-ajungeți înjosiți

În fața-ntregului popor,

Căci fețele oamenilor,

Neîncetat, voi le priveați

Atunci când Legea tălmăceați,

Și pentru că nu ați păzit

Căile ce le-am rânduit.”

Împotriva căsătoriilor cu femei străine

10N-avem un singur Tată noi?

Și nu un Dumnezeu, apoi,

E Cel care ne-a întocmit?

Atunci, de ce ne-am dovedit

Necredincioși fără-ncetare,

Unul față de altul, oare,

Încât ajuns-am de-am călcat

Și legământul încheiat

De către cei ce se vădeau

Cum că ai noști părinți erau?

11Iuda, și el – neîndoios –

S-a arătat necredincios.

Iată, în Iuda, printre voi –

Și în Ierusalim apoi,

Așa cum bine e știut –

O urâciune s-a făcut,

Fiindcă Iuda a spurcat

Ceea ce fost-a închinat

Doar Domnului – ce se vădește

Precum că Domnul mult iubește –

Luând pe fiica cea pe care

Un dumnezeu străin o are.

12Domnul va nimici pe cel

Care-a lucrat în acest fel.

Îl va zdrobi și pe cel care

Veghează și răspunderi are,

Și pe cel cari o să se ducă

Dar de mâncare să aducă

În fața Domnului aflat

În fruntea oștii așezat.

Pe toți aceștia – negreșit –

Din Iacov, îi va fi zdrobit.

13Iată dar, ce mai faceți voi:

Umpleți cu lacrimi, mai apoi,

Altarul Domnului, plângând

Și gemete mereu scoțând,

Astfel încât El nu mai poate

Privi la darurile toate

Ce le-ați adus și-astfel – vă zic –

El nu poate primi nimic

Din tot ceea ce ați adus

Și în a Lui față ați pus.

14Dacă, „De ce?”, voi întrebați,

Răspunsul ce îl căpătați

Este acesta: „Negreșit,

Domnul drept martor S-a vădit,

Căci între tine este – iată –

Și-ntre nevasta cea luată

În tinerețe – ne-ndoios –

Căreia-i ești necredincios,

Măcar că ți se dovedește

Tovarășe și te-nsoțește

Căci tu cu ea ai încheiat

Un legământ, când v-ați luat!

15Dar Dumnezeu nu este, oare,

Acela Unul singur care

Suflarea vieți-a pus în noi

Și-n viață ne-a păstrat apoi?

Și ce fel de cerință are

Acela Unul singur, oare?

Sămânță care te vădești

Cum că dumnezeiască ești!

Seama luați, neîndoios,

Și nimenea, necredincios,

Să nu-i fie soaței pe care,

Din tinerețea lui o are!

16„Căci despărțirea Îmi e Mie,

Urâtă, în căsătorie!” –

Domnul a zis, Cel cari mereu,

În Israel, e Dumnezeu.

„Urâți – de-asemeni – Îmi sunt Mie,

Aceia cari cu silnicie

Și-acoperă straiele lor” –

A zis Domnul oștirilor.

„Seamă luați și vă păziți!

Necredincioși, voi să nu fiți!”

Răsplata dumnezeiască

17Prin vorbele spuse de voi,

Pe Domnu-l obosiți apoi

Și-n urmă mai și cutezați,

Nepăsători, să întrebați:

„Oare, cu ce L-am obosit?”

Iată răspunsul potrivit:

„Prin faptul că ați zis: „Oricine

Va face rău, e primit bine

Și-i bun în fața Domnului,

Căci el este plăcerea Lui!”

Prin faptul că ați cuvântat

Și-ați îndrăznit de-ați întrebat:

„Unde e Cel care, mereu,

E al dreptății Dumnezeu?”