1Pe vremea-n care a domnit
David, o foamete-a venit.
Trei ani, aceasta a ținut.
David, atunci când a văzut
Lucrul acesta, L-a-ntrebat
Pe Domnul, care-a cuvântat:
„Din pricina lui Saul vine
Foametea asta, peste tine,
Căci sângeros s-a arătat.
Saul și-ai lui nu au cruțat –
Așa după cum bine știți –
Poporul de Gabaoniți.
Acum dar, din pricina lor,
E foamete, peste popor.”
2David, la sine, i-a chemat
Pe cei din Gabaon, de-ndat’. –
Gabaoniții nu erau
Israeliți, dar locuiau,
În Israel; ei, negreșit,
O rămășiță s-au vădit,
Din neamul Amoriților.
Tot al lui Israel popor,
Cu legământ, a fost legat
De ei, că îi va fi lăsat
În pace ca să viețuiască
Și-n Israel să locuiască.
Însă ăst legământ făcut,
De Saul nu a fost ținut,
Căci mare râvnă-avuse el
Atât față de Israel,
Cât și de Iuda, totodat’.
De-aceea fost-a încălcat
Ăst legământ ce s-a făcut,
Iar Domnului nu I-a plăcut. –
3„Ce pot să fac eu, pentru voi?”–
I-a întrebat David, apoi,
Pe cei din Gabaon. „Ce vreți
Sau ce nemulțumiri aveți?
Ce ispășire pot să fac,
Pentru ca să vă fiu pe plac,
Iar moștenirea cea pe care
Al nostru Dumnezeu o are
S-o binecuvântați și voi,
Ca foamea să-nceteze-apoi?”
4Gabaoniții-au glăsuit:
„Noi, de la Saul, negreșit
Nu vrem aur și-argint. Apoi,
Nu trebuie-a ucide noi,
Pe nimenea din Israel –
Ni-i treaba noastră, de altfel.”
„Dar totuși, ce doriți să fac,
Să pot ca să vă fiu pe plac?” –
Mai zise David. „Negreșit,
5Omul acela a voit
Ca mai întâi să ne slăbească
Și-n urmă, să ne nimicească
Din mijlocul lui Israel.
6De-aceea, ne-am gândit astfel:
Ne dai, din casa cea pe care
Saul, în Israel, o are,
Un număr de șapte bărbați.
Aceștia fi-vor spânzurați,
În fața Domnului apoi –
La Ghibea – chiar de către noi.”
7David, atuncea, a făcut
Așa precum ei au cerut,
Căci el, șapte bărbați, le-a dat.
Mefiboșet a fost cruțat –
Cum împăratu-avuse-n plan –
Căci fiu i-a fost, lui Ionatan,
Cu care David a făcut
Un legământ, la început.
8Rițpa era femeia care,
Pe Aia, drept părinte-l are.
Saul, cu ea, s-a însoțit
Și doi feciori a dobândit:
Armoni-ntâi, fiind urmat
Și de Mefiboșet, îndat’.
O fată, Saul mai avea.
Merab, aceasta se numea,
Soața lui Adriel, cel care,
Pe Barzilai, părinte-l are.
Se știe despre Adriel,
Că din Mehola, fost-a el.
Merab, cinci fii, a zămislit.
David, atunci, a poruncit
Luați să fie primii doi,
Precum și ceilalți cinci apoi.
9Gabaoniții i-au luat
Și-n urmă ei i-au spânzurat,
Pe munte-n fața Domnului,
La vremea secerișului,
Căci tocmai timpul se-mplinea,
În care orzul se cocea.
10În grabă-atunci, Rițpa – cea care
Pe Aia, drept părinte-l are –
Un sac, în mână, a luat
Și sus, pe stâncă, s-a urcat.
Pe sac, acolo, a șezut
Când secerișul a-nceput
Și tot acolo-a stat apoi,
Când s-au pornit primele ploi.
Pe morți, femeia i-a păzit,
Căci ne-ncetat a izgonit
Și păsările cerului
Și fiarele pământului,
Din jurul trupurilor lor,
Ziua și-n timpul nopților.
11David fusese înștiințat
De felu-n care s-a purtat
Rițpa – acea femeie care,
Pe Aia, drept părinte-l are.
12Când împăratu-a auzit
Vestea aceasta, a pornit,
Spre Iabesul care-i aflat
În Galaad, și a luat
Ale lui Saul oase. Ele
Puse au fost, lângă acele
Pe care Ionatan le-avuse.
La Iabes, oasele-au fost duse,
Fiind, de la Bet-Șan, luate,
Când – după luptele purtate,
Sus, pe Ghilboua – a căzut
Saul, de Filisteni, bătut.
Atunci, luați au fost cei doi,
Ca spânzurați să fie-apoi,
Pe zidurile înălțate
Lângă-a Bet-Șanului cetate.
13Acele oase, le-a luat
David și-apoi a adunat
Și oasele bărbaților
Care, Gabaoniților –
Cum au cerut – le-au fost lăsați,
Spre-a fi, pe munte, spânzurați.
14Oasele-n urmă le-a adus
David, cu sine, și le-a pus
Într-un mormânt, în locul care,
Chis îl avea, de-nmormântare.
În Beniamin, locu-i aflat,
Într-un ținut, Țela, chemat,
Căci Chis e al lui Saul tată.
Astfel, s-a împlinit, pe dată,
Porunca împăratului.
Apoi, mânia Domnului –
Încet, încet – s-a potolit,
Iar foametea n-a mai lovit.
Războiul împotriva Filistenilor15Încă un timp a mai trecut,
Iar Filisteni-au început
Un nou război, cu Israel.
David își strânse, lângă el,
Oștirea și i-a înfruntat.
Mai multe lupte s-au purtat,
Iar David fost-a obosit.
16Ișbi-Benob, când l-a zărit,
În grabă s-a apropiat
Și să-l ucidă a-ncercat.
De neam, fusese Filistean
Și se vădea viteaz oștean.
Ișbi-Benob e-acela care,
Pe Rafa, drept părinte-l are.
O suliță, el mânuia.
Trei sute sicli cântărea,
Fiind făcută din aramă.
O sabie – de bună seamă –
La cingătoare, mai avea
Cari a fi nouă se vădea.
17Ișbi-Benob a fost zărit
De Abișai, care-a venit
În mare grabă, de îndat’,
Să-l sprijine pe împărat.
Pe Filistean, el l-a ucis
Și-apoi, oamenii săi au zis
Către-mpărat: „Dă-te-napoi!
Să nu mai ieși, nicicând, cu noi –
Ca să te lupți – ca nu cumva,
Să te omoare cineva!
Păzește-te dar, căci altfel,
Ne stingi lumina-n Israel!”
18După aceea, a urmat
O luptă cari, la Gob, s-a dat,
Iar Sibecai l-a doborât
Pe Saf și-apoi l-a omorât.
Saf era Filisteanul care,
Pe Rafa, drept părinte-l are,
Iar Sibecai s-a potrivit,
De neam, să fie Hușatit.
19În Gob, s-a nimerit să fie
Și cea de-a treia bătălie,
Iar Elhanan – acela care
Pe Iare-Oreghim îl are
Ca și părinte – l-a lovit
Pe Goliat, din Gat venit;
O suliță, omul avea,
Cu un mâner ce aducea
Asemeni unui sul țesut.
Dar Elhanan nu s-a temut.
Asupra lui a tăbărât,
De-ndată, și l-a omorât.
De Elhanan, se povestea
Că, de la Betleem, venea.
20O bătălie s-a mai dat,
Care avut-a loc, la Gat.
Oștirile de Filisteni,
Un om aveau printre oșteni,
Cari o statură mare-avea.
La mâini – și-apoi asemenea
Și la picioare – s-a văzut
Că mule degete-a avut.
La mâini avea – la fiecare –
Tot câte șase; la picioare,
Tot șase degete avuse,
Căci în ăst fel, el se născuse.
Se știe dar, că numărate,
Sunt douăzeci și patru, toate.
De neam, din Rafa, era el,
21Iar pe poporul Israel,
Mereu doar l-a batjocorit.
Atunci, în față i-a ieșit
Chiar Ionatan, acela care
Pe Șimea, drept părinte-l are,
Frate cu David. Mâniat,
Pe Filistean l-a atacat.
Jos, la pământ, la doborât
Îndată, și l-a omorât.
22Ăști patru oameni se vădeau
Că ai lui Rafa fii erau
Și că, în Gat, au fost născuți.
Când Filisteni-au fost bătuți
De Israel, acești feciori –
De ai lui David slujitori –
Au fost înfrânți și, negreșit,
Toți patru, astfel, au pierit.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
