Iov 38 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Răspunsul Domnului

1Din mijlocul de nepătruns

Al vijeliei, i-a răspuns,

Atuncea, lui Iov, Dumnezeu:

2„Cine încurcă planul Meu,

Prin cuvântări nepricepute?!

3Încinge-ți dar, mijlocul, iute,

Ca un viteaz, iar apoi stai

Să te întreb și tu să-Mi dai

4Învățătură! Unde-ai fost

Când toate le-am făcut cu rost?

Pricepere de-ai căpătat,

Atunci când am întemeiat

Pământul, tu unde erai?

5De-a lui măsură, tu știai?

Dar știi cine le-a stabilit?

Și știi tu cine a zvârlit

Frânghia pentru măsurat,

Peste-a lui față? N-ai aflat?

6Pe ce stă temelia lui?

Piatra din capul unghiului,

Cine i-a pus-o – spune-Mi Mie –

7Când izbucneau, de bucurie,

În cântec, stelele din zori,

Iar toți ai Domnului feciori

De veselie-au chiuit?

8Știi cine a zăgăzuit

Marea cu porți, când răzvrătită –

Din pântecul mamei ieșită –

Peste pământ s-a aruncat?

9Dar haine noi, cine i-a dat?

Și scutec, cine i-a făcut,

Din nor și negură țesut?

10Unde ai fost tu așadar,

Când mării, Eu i-am pus hotar,

Iar porții ei, i-am pus zăvoare?

11Când i-am vorbit, unde-ai fost oare,

Spunându-i „Pân’ aici să vii!

De-aici n-ai să mai treci, să știi!

Aicea vreau să îți oprești

Mândrele valuri!”? De când ești

12Tu, dimineți-ai poruncit?

Sau zorilor tu le-ai vorbit

Să știe unde se pot duce,

13Pământul ca să îl apuce

De capete și scuturându-l,

Cei răi să-și capete mormântul,

14Iar el să fie-astfel schimbat –

Ca lutul pe cari s-au presat

Peceți – și lucrurile toate

Cu hainele adevărate

Să poată a se-nveșmânta?

15Știi căci cel rău va căpăta

Ce merită, fiind lipsit

De-a lor lumină, și zdrobit

Îi va fi brațul? Ai pătruns

16În mare tu, și ai ajuns

Ca peste-al ei izvor să dai?

Pe-al ei fund, pașii ți-i plimbai?

17Porțile morții s-au deschis

În fața ta? Măcar în vis,

Văzut-ai tu acele porți

De care-s străjuiți cei morți?

18Oare-al pământului întins,

A ta privire l-a cuprins?

19Spre a luminii casă, drum

Tu îți croiești, te-ntreb acum?

Sau unde are locuință

Bezna, oare ai tu știință?

20Poți, oare, să le urmărești

Casele lor, să le găsești?

21Știi, căci atunci erai născut

Și multe zile ai avut!

22Privirea-ți a putut să vadă

Cămara-n care e zăpadă?

Sau cea în care-am așezat

Bobul de grindină, păstrat

23De Mine, pentru vremi în care

Va fi război și strâmtorare?

24Pe ce cale s-a împărțit

Lumina? Dar cum a venit

Al estului puternic vânt

Să se împartă pe pământ?

25Și cine, ploii, i-a deschis,

Un loc de scurgere-n abis?

Cine-a trasat fulgerului –

Și-asemenea tunetului –

Un drum pe care să îl vadă

26Al ploii nor și-astfel să cadă

Peste-un pustiu neprimitor,

Lipsit de vreun locuitor,

27Ca aste locuri – chiar uscate –

Cu apă a fi adăpate,

Ca și pe ele să-ncolțească

Al ierbii fir și să-nverzească?

28Tu ce spui, are ploaia tată?

Roua, de cine este dată

Și cine oare-o zămislește?

29În sânul cui se-adăpostește

Gheața, și cine – ca-ntr-o joacă –

Acoperă cu promoroacă

30Cerul, încât apa îngheață

Făcându-și piatră a sa față?

31Poți, Găinușei, să îi faci

Tu, legături? Pentru ce taci?

Sau poți tu, Orionului,

Să îi dezlegi frânghia lui?

32Știi ca să scoți, la vremea lor,

Tu, semnele zodiilor?

Poți, oare, tu să cârmuiești

Ursa cea mare? Deștept ești,

33Încât ale cerului legi,

Să le cunoști, să le-nțelegi?

Sau stăpânire-i rânduiești

Peste pământ, precum voiești?

34Se-nalță glasul tău, la nori,

Ca peste tine să cobori

Râuri de ape? Sau atunci,

35Ești tu în stare să arunci

Fulgere cari să te slujească?

Venit-au ele să-ți vorbească,

Și ți-au răspuns când le-ai chemat,

„Aici suntem! Ne-am prezentat!”?

36De știi acum, te rog a-Mi spune:

Cine a pus înțelepciune

În întunericul din nori?

Acela-i dintre muritori?

Cine-a dat din știința lui,

La facerea văzduhului?

37Dar cine poate face oare,

Și norilor, numărătoare,

Burduful ploii să-l dezlege,

38Noroi țărâna să se lege

Ca ai ei bulgări când se-adună

Să se lipească împreună?

39Gonești tu, prada leului?

Îi potolești tu, foamea lui

40Și-a puilor de lei când stau

În vizuini și hrană n-au?

41De corb, cine se îngrijește?

Oare pe el, cine-l hrănește

Când puii lui – flămânzi, mereu –

Umblă strigând la Dumnezeu?”