Ieremia 39 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Luarea Ierusalimului

1Ierusalimul a căzut

Când Zedechia a făcut,

Ani nouă, de când împărat,

În Iuda, fost-a așezat.

În an, tocmai se potrivea,

Luna a zecea că-ncepea,

Când peste-al lui Iuda hotar,

Trecut-a Nebucadențar –

Acela care sta pe tron,

Drept împărat, în Babilon –

Mergând cu toată oastea lui

Contra Ierusalimului

Pe care l-a împresurat

Un timp destul de-ndelungat.

2Oștile lui, nenumărate,

Intrară-n urmă, în cetate,

În anu-al unsprezecelea,

De când În Iuda se vădea

Că a ajuns să ia domnia

Cel ce se cheamă Zedechia.

În an, tocmai se potrivise,

A patra lună că venise.

A noua zi a început

Și-atunci Haldeii au putut

Ca să pătrundă în cetate.

3La porțile cele aflate

În mijloc, au venit cei cari

Erau peste Haldei mai mari

Și grabnic le-au înconjurat.

Prezenți acolo, s-au aflat

Nergal-Șarețer, însoțit

De Samgar-Nebu. A venit

Și Sarsechim, acela care

Se dovedea a fi mai mare

În oastea cea de slujitori

A famenilor dregători.

Nergal-Șarețer mai venise,

Acela cari se dovedise

Drept căpitan al magilor.

Li se alăturară lor,

În urmă, toți aceia cari

În Babilon erau mai mari.

4Când Zedechia i-a văzut,

Nimic, să facă, n-a putut.

Cu ai săi oameni de război,

A părăsit cetatea-apoi.

Când înserarea a venit,

Înspăimântați ei au fugit,

Mergând de-a lungul drumului

Grădinii împăratului,

Ieșind pe poarta ce-i aflată

Acolo, poartă așezată

La cele două ziduri mari.

Au luat drumu-acela cari

Se îndrepta către câmpie,

Sperând ca izbăviți să fie.

5Însă Haldeii i-au zărit

Și pe-a lor urmă au pornit.

În câmpul Ierihonului,

Pe Zedechia cu ai lui,

I-au prins și i-au înfățișat

La cel ce fost-a împărat

În Babilon. La Ribla dar,

Se-aflase Nebucadențar,

În al Hamatului ținut.

De-ndată ce el i-a văzut

Pe prinși-aceia de război,

O hotărâre-a dat apoi,

În contra lor și imediat,

6La Ribla, i-a înjunghiat

Pe-ai împăratului feciori,

Precum și pe-ai săi slujitori,

Pe căpeteniile cari

În Iuda se vădeau mai mari.

Sub ochii împăratului,

Fiii și toți oamenii lui

Au fost uciși. Apoi, cel care

7În Babilon era mai mare,

Se dovedise nemilos,

Căci după ce ochii i-a scos

L-a pus în lanțuri de aramă,

Și l-a trimis – de bună seamă –

În Babilon, pe Zedechia

Cari astfel și-a-nceput robia.

8Și casa împăratului

Și casele poporului

Arse-au fost de către Haldei.

În urmă, dărâmat-au ei,

Zidul Ierusalimului,

Ce se afla în jurul lui.

9Nebuzardan – acela care,

Peste străjeri era mai mare –

În Babilon, robi i-a luat

Pe cei care au mai scăpat

Din oamenii ce se vădeau

Că în Ierusalim ședeau,

Cu toată rămășița care

Țara lui Iuda o mai are.

10Dar el, în țară, i-a lăsat

Pe cei care s-au arătat

A fi săraci și se vădeau

Cum că nimica nu aveau.

Acestei gloate truditoare

I-a dăruit vii și ogoare.

11Cel care fost-a împărat

În Babilon – fiind chemat

Drept Nebucadențar – trimise

Porunci în Iuda, prin cari zise

Către Nebuzardan, cel care,

Peste străjeri era mai mare:

12„Atunci când vei primi solia,

Liber să-l lași pe Ieremia.

Poartă-i de grijă, nu cumva,

Vreun rău să-i facă cineva!

Îți poruncesc, în încheiere,

Să-i faci tot ceea ce-ți va cere!”

13Nebuzardan acela care

Peste străjeri era mai mare,

Nebușazban cari se vădea

Că-n stăpânirea lui avea

Oștirea cea de slujitori

A famenilor dregători,

Nergal-Șarețer – acel care

Fusese peste magi mai mare –

Și căpeteniile cari

Se dovedeau a fi mai mari

La curtea împăratului

Din fruntea Babilonului,

14De-ndată ce-au primit solia,

Trimis-au după Ieremia

Care era întemnițat

Și-n curtea temniței aflat.

Din temniță l-au scos afară

Și-n urmă îl încredințară

În mâna lui Ghedalia –

Cari, pe Achim, tată-l avea

Și-apoi, pe spița neamului,

Șafan fusese tatăl lui –

Căci după ce avea să iasă,

El trebuia a-l duce-acasă.

Astfel, prorocul Domnului,

În mijlocul poporului,

Rămase de a locuit.

15Cuvântul Domnului, venit

La Ieremia, când aflat

Fusese el întemnițat

În curtea temniței, i-a zis:

16„Iată, acuma ești trimis

La Etiopianul care,

Ebed-Melec, drept nume, are.

În față-i când ai să sosești,

În felu-acesta să-i vorbești:

„Domnul oștirilor – Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel –

A zis așa: „Iată că Eu

Voi împlini cuvântul Meu.

Aduce-voi peste cetate,

Acele lucruri arătate

De multă vreme. O să vie

Nenorociri și-ți e dat ție

Ca să le vezi cum se-mplinesc.

17Pe tine-am să te izbăvesc,

În acea zi. Vei fi cruțat.

Nu vei ajunge a fi dat

Pe mâinile celor de care

Tu te-ai temut, fără-ncetare.

18Te voi scăpa și vei vedea

Că nu te-ajunge sabia,

Iar viața îți va fi, apoi,

Drept a ta pradă de război,

Pentru că iată, am văzut,

Că-n Mine tu te-ai încrezut.”

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit.