Psalmii 68 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Către mai marele pe care,Ceata de cântăreți îl are.Psalmul acesta, negreșit,De David e alcătuit;Psalmul acesta, totodată,Drept o cântare se arată

1Atunci când Domnul Se ridică,

Se risipesc, cuprinși de frică,

Vrăjmașii Lui și-I fug din cale.

Pier dinaintea Feței Sale!

2Cum este fumul dus de vânt,

Tu-i risipești pe cei ce-Ți sânt

Vrăjmași. Cum se topește-n foc

Ceara, pier și cei răi, pe loc,

Din fața Domnului. Dar cei

3Care-s neprihăniți – doar ei –

Saltă mereu, de veselie

Și nu mai pot de bucurie.

4Lui Dumnezeu să Îi cântați

Și al Lui Nume-L lăudați!

Faceți un drum, pe cari să vie

Cel care trece pe câmpie.

„Domnul” e numele ce-l are;

Vă bucurați dar, fiecare!

5Tată le e orfanilor

Și-Apărător văduvelor,

El – Dumnezeu – cari Se vădește

Că în locaș sfânt locuiește.

6Celor care sunt părăsiți,

Le dă familii. Fericiți,

Se află prinșii de război,

Căci El îi izbăvește-apoi.

Aceia cari se răzvrătesc,

În loc uscat doar locuiesc.

7Când cu poporul ai ieșit,

Doamne, și-n frunte ai pornit

Și ai trecut peste câmpie

Pe drumurile din pustie,

8Pământul s-a cutremurat;

S-a topit ceru-nspăimântat,

Sinaiu-ntreg s-a zguduit

Atunci când Domnul S-a ivit

Și L-au văzut pe Cel pe care,

Israel, Dumnezeu, Îl are.

9O ploaie-ai dat Tu, peste noi

Și-astfel ai întărit apoi,

Ceea ce Ți se arăta

A fi drept moștenirea Ta

Care, atunci, era vădită

Că de puteri este sleită.

10Oamenii Tăi, astfel, intrară

Și-au locuit apoi în țară,

Căci ea fusese pregătită

Prin bunătatea Ta vădită.

11Femeile, de peste fire,

Se-adună în mare oștire

Și vor aduce daruri bune,

Când Domnul un cuvânt va spune.

12Aceia care-s împărați

Ai oștilor, toți fug speriați

Iar celei care-acasă șade,

Să-mpartă prada i se cade.

13Pe când în staule ședeți

Cu toții și odihnă-aveți,

Pe-aripile de porumbel

Argint s-a pus; are pe el,

Pene de-un galben auriu.

14Când Cel care e veșnic viu

Și-Atotputernic a pornit

Prin țară și i-a risipit

Pe împărați, mi se părea

Că, în Țalmon, parcă ningea.

15Munți ai lui Dumnezeu, și voi

Munți ai Basanului apoi –

Cu piscuri multe-mpodobiți –

16Oare de ce îl pizmuiți

Pe muntele lui Dumnezeu,

Ales fiind spre-a fi mereu,

Locaș împărătesc? Se știe

Că Domnul, pentru veșnicie,

În el are să locuiască

Și are să împărățească.

17Carele Domnului, apoi,

Se numără – să știți dar voi –

Cu douăzecile de mii

Și-asemenea cu mii de mii,

Iar Dumnezeu Se dovedește

Că-n al lor mijloc se găsește

Când din Sinai, pe-aripi de vânt,

Se-ndreaptă spre locașul sfânt.

18Suit-ai pe-nălțimi apoi,

Unde-ai luat prinși de război;

Și oameni ai luat în dar.

Cei răzvrătiți veni-vor iar,

Ca lângă Domnul Dumnezeu

Să locuiască, tot mereu.

19Să fie binecuvântat

Al nostru Domn cari, ne-ncetat,

Poartă povara noastră grea

Și mântuire-o să ne dea.

20El, pentru-ntregul Său popor,

E Domnul izbăvirilor.

De grijă, El o să ne poarte

Și-apoi ne va scăpa de moarte.

21Da, Dumnezeu o să zdrobească

Dușmanii și-o să-i nimicească.

Zdrobește creștetul celor

Robiți de făr’delegea lor.

22Domnul a glăsuit apoi:

„Îi voi aduce înapoi,

Chiar din Basan și am să pot,

Din fundul mării, să îi scot,

23Ca să-ți cufunzi al tău picior

În sânge, iar a câinilor

Limbă să poată să își ia

Partea ce i se cuvenea

Din carnea celor care – iată –

A fi ai tăi vrăjmași se-arată.”

24Ei văd cum intră Dumnezeu –

Cari este Împăratul meu –

În sfântul Său locaș, din munte.

25Toți cântăreții merg în frunte,

Iar lângă ei se-alăturau

Cei care instrumente au,

În mijlocul fecioarelor

Care dau glas timpanelor.

26Să-L binecuvântați, mereu –

În adunări – pe Dumnezeu!

Cei cari sunteți din Israel

Să-L binecuvântați, pe El!

27Iată-i pe toți cei care vin:

Întâi, tânărul Beniamin,

Cari stăpânește peste ei.

Iată-i apoi și pe acei

Care în Iuda sunt mai mari,

Cu ceata lor. Apoi cei cari

Peste Neftali stăpânesc

Și peste Zabulon domnesc.

28Iată că al tău Dumnezeu,

Puternic te-a făcut, mereu.

Doamne, să întărești apoi,

Tot ce-ai făcut Tu pentru noi,

În Templul Tău. Prea bine știm

29Că daruri, la Ierusalim,

Au să-Ți aducă cei aflați

Peste popoare-ncoronați.

30Fiara din trestii, înfricată,

Precum și-a taurilor ceată

Având alăturea de ei

Pe ai popoarelor viței,

Calcă-n picioare pe cel care,

Plăcerea, în argint, își are.

Popoarele care iubesc

Războaiale, se risipesc!

31Vin din Egipt aceia cari

Se dovedesc a fi mai mari,

Iar Etiopia își ține

Mâinile-ntinse-atunci când vine

Și-aleargă către Dumnezeu.

32Cântați-I Domnului, mereu,

Voi împărați de pe pământ!

Să-L lăudați pe Cel Prea Sfânt!

33Cântați Celui ce Se vădește

Că peste ceruri călărește!

Din înălțimea cerului,

Se-aude glasul Domnului.

34Slavă să-I dați lui Dumnezeu,

Căci măreția Lui, mereu,

E peste Israel aflată

Și-n ceruri este așezată

Puterea Lui, neîncetat.

35Vai, cât ești Tu de-nfricoșat,

În sfântul Tău locaș. Mereu,

Poporului Său, Dumnezeu

Îi dă putere și tărie.

Binecuvântat, Domnul fie!