1 Samuel 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Chivotul la Chiriat – Iearim

1Aceia care locuiră,

La Chiriat-Iearim, veniră

După chivot. Ei l-au luat

Și pe un deal l-au așezat,

Unde-a fost casa celui care,

Abinadab, drept nume, are.

Pe Eleazar – pe fiul lui –

Pentru chivotul Domnului,

Ei l-au sfințit și au lăsat

Chivotu-n paza lui, de-ndat’.

2Cam douăzeci de ani s-au dus,

De când chivotul a fost pus

La Chiriat-Iearim. De El –

De Domnul său deci – Israel,

Aminte își aduse iar,

Și plânse-n urmă, cu amar.

3Atunci, venit-a Samuel

Și-a zis, casei lui Israel:

„Dacă, din inimă, vreți voi

Să vă întoarceți înapoi –

La Domnul vostru – să luați

Domnii străini, la voi aflați

Și Astarteele la care

Se-nchină-a voastră adunare,

Și aruncați-le afară.

La Domnul, să vă-ntoarceți iară,

Cu inima, și-apoi să știți

Ca numai Lui să Îi slujiți.

El va scăpa al vost’ popor,

Din mâna Filistenilor.”

4Israeliții au luat

Bali și-Astartee, de îndat’,

Le-au scos afară, negreșit,

Și Domnului doar, i-au slujit.

5În urmă, Samuel s-a dus

În fața lor și-astfel, le-a spus:

„Să strângeți dar, în graba mare,

A lui Israel adunare,

La Mițpa, unde – pentru voi –

Eu am ca să mă rog apoi,

Lui Dumnezeu.” Toți au făcut

6Așa precum li s-a cerut.

La Mițpa, ei s-au adunat

Și-n fața Domnului, au stat.

Apă, au scos, au adunat-o,

Și înainte-I, au vărsat-o.

Întreg poporul a postit

Și-a zis: „Noi am păcătuit

Mereu, în fața Domnului.”

Apoi, fiii poporului

Pe care-i are Israel,

Trecură pe la Samuel,

Care, la Mițpa, s-a aflat,

Și-acolo el i-a judecat.

Israel se căiește

7Al Filistenilor popor –

Precum și domnitorii lor –

Au prins de veste, de îndat’,

Cum că Israel s-a urcat,

La Mițpa. Grabnic, au venit,

Cu oaste mare, și-au voit

Ca să pornească un război,

Pentru a-l nimici apoi.

Israeliții i-au văzut

Pe Filisteni și s-au temut.

8Atunci s-au dus la Samuel,

În grabă, și i-au zis, astfel:

„Strigă la Domnul, pentru noi,

Ca să ne scape mai apoi,

Din mâna Filistenilor,

Să nu piară al nost’ popor.”

9Atuncea, Samuel s-a dus

Și-un miel sugar, el a adus,

Să-l dăruiască Domnului,

Drept ardere, în fața Lui.

Pentru Israel, a strigat

La Domnul, cari l-a ascultat.

10Tocmai atunci când Samuel

Aducea jertfă mielu-acel,

Oastea de Filisteni venea

Și de popor se-apropia,

Cu gând de-a-ncepe lupta-n dat’.

Domnul, din ceruri, a tunat

Și mare vuiet s-a făcut.

Când Filistenii au văzut

Lucrul acesta, au fugit

Speriați, căci ei s-au îngrozit,

Fiind bătuți, în acest fel,

De oștile lui Israel.

11Israeliții au ieșit,

Din Mițpa, căci i-au urmărit

Pân’ la Bet-car, și i-au bătut,

Căci Filistenii n-au putut

Să-i țină piept, lui Israel.

12O piatră, pus-a Samuel,

Cari între Mițpa-i așezată

Și între Șen. Ea e chemată

Eben-Ezer, pe limba lor –

Adică „Piatră de-ajutor” –

Căci Samuel a cuvântat:

„Până aici, ne-a ajutat

Al nostru Domn.” În acest fel,

13Smeriți au fost – de Israel –

Toți Filistenii, negreșit,

Încât ei n-au mai îndrăznit

Să vină în ținutul lor –

Adică al Evreilor –

Căci împotriva lor, mereu,

A fost mâna lui Dumnezeu,

Atâta timp cât Samuel

A viețuit, în Israel.

14Cetățile ce le-au luat

Din Israel, ‘napoi le-au dat,

De la Ecron dar începând,

La Gat, în urmă, ajungând.

Ele, cu tot ținutul lor,

Smulse-au fost Filistenilor.

Pacea se-ntinse-n acest fel,

Între-Amoriți și Israel.

Samuel judecător

15Când Samuel, peste popor,

A fost ales judecător,

Atâta timp cât a trăit,

16A dat ocol, necontenit,

Pe la Ghilgal, pe la Betel

Și pe la Mițpa, unde el –

În fiecare an, o dat’ –

Pe-al său popor, l-a judecat.

17Când sfârșea totul, înapoi –

La Rama – se-ntorcea apoi,

Unde fusese casa lui.

Acolo-n cinstea Domnului,

El, un altar, a ridicat,

Unde pe-ai săi i-a judecat.