Geneza 22 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Jertfirea lui Isaac

1După această întâmplare,

Domnul l-a pus la încercare

Pe-Avram. „Avrame!” – El îi spuse.

Îndată, „Iată-mă” – răspunse

Avram, iar Domnul a vorbit.

2„Să iei pe fiul tău iubit –

Deci pe Isac; vă pregătiți,

Spre țara Moria porniți

Și când acolo poposești,

Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești,

Pentru că Eu așa socot,

Să Mi-l dai ardere de tot.”

3Nici un cuvânt n-a spus, măcar,

Avram, ci, șeaua, pe măgar,

O puse-a doua zi, în zori.

Luă, cu el, doi slujitori,

Și pe Isac. Au mai luat

Lemne de foc și au plecat

Spre locul ce le-a fost vestit.

4A treia zi, când a privit,

Avram, în fața sa, în zare,

Recunoscu, din depărtare,

Locul ales de Dumnezeu.

5A zis slugilor sale: „Eu

Și cu Isac, o să plecăm,

Pentru că vrem să ne-nchinăm

Lui Dumnezeu, iar voi veți sta

Aici și ne veți aștepta.”

6Avram puse lemnele toate,

La fiul său, Isac, în spate;

Apoi, luă cuțit și focul

Și o porniră înspre locul

Care-i fusese arătat.

7Atunci Isac l-a întrebat:

„Tată!” „Ce e?” – Avram a spus.

„Iată că toate le-am adus –

Și foc și lemne. Negreșit,

De mielul ce va fi jertfit,

Se pare că noi am uitat?”

8„Copile, nu fi-ngrijorat,

Ci-n Domnu-ncrezători să fim –

Un miel, ne dă El, să-l jertfim.”

9Sosind la locul cel ales

De Dumnezeu, ei au purces

Ca să zidească un altar.

Avram a pus lemnele, iar

De-asupra lor, a așezat

Pe fiul său, și l-a legat.

10Când s-a întins după cuțit,

11Din cer, un înger i-a vorbit:

12„Să nu pui mâna pe băiat,

Căci știu acum, cu-adevărat,

Că tu te temi de Dumnezeu

Și că ai să-L asculți mereu.

Pe al tău fiu – văzut-am bine –

Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”

13Avram ochii și-a ridicat

Și-n urma lui a observat

Că un berbec e încâlcit

În mărăcini; el l-a jertfit,

14Iar locul, nume-a căpătat

„Domnul, de grijă, a purtat”.

Până în zilele acestea,

Acelui loc îi merse vestea,

Iar muntele făcu, din nume,

Și peste veacuri, un renume.

Când despre munte se vorbește,

Se spune „Domnul se-ngrijește”.

Sub acest nume-i cunoscut,

Fiind de către toți știut.

15Din nou, din ‘naltul cerului,

Chemă îngerul Domnului

16Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine

Ce spune Domnul: „Jur pe Mine!

Pentru că nu ai pregetat

Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat

Să-l aduci jertfă pentru Mine,

17Te binecuvântez pe tine

Și foarte mult te înmulțesc.

Al tău neam, Eu am să îl cresc

Cât stelele din ‘naltul zării

Și cât nisip pe țărmul mării.

Va stăpâni peste acei

Care vor fi vrăjmașii ei –

Va stăpâni cetatea lor.

18Iar pe pământ, orice popor,

În tine-i binecuvântat,

Pentru că tu ai ascultat

Porunca Mea” – îngerul spuse.

19Avram se-ntoarse și se duse

La slujitorii săi și-apoi,

Luară drumul înapoi,

Spre Beer-Șeba mergând zorit –

Pe-atunci, acolo-a locuit.

Spița neamului lui Nahor

20Când aste lucruri s-au sfârșit,

Lui Avraam i s-a vorbit:

„Iată că Milca a născut

Copii, și tată l-a făcut

Pe-acel Nahor – fratele tău.”

21Uț se numea feciorul său,

Pe care-ntâi, l-a dobândit;

Apoi, pe Buz l-a zămislit,

Pe Chemuiel – află Avram –

Care-a fost tatăl lui Aram;

22Chesed, Hazo, Pildaș; apoi

Veniră, iute, încă doi:

Iidlaf și-n urmă, Betuel –

23Tatăl Rebecăi fost-a el.

Aceștia sunt cei opt feciori

Ce-i dete Milca lui Nahori.

24O țiitoare, el avea,

Care Reuma se numea;

La rândul ei, a zămislit,

Când timpul i s-a împlinit

Pe Tebah, pe Gaham și – iaca –

Sfârși cu Tahaș și Maaca.