Ieremia 43 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ieremia târât în Egipt

1Când Ieremia a sfârșit

De spus ceea ce-a poruncit

Domnul, pentru acel popor,

Ieșiră-n fața tuturor

2Azaria – cari se vădea,

Pe Hosea, tată, că-l avea –

Cu Iohanan – acela care,

Pe Careah, părinte-l are –

Și cu toți oamenii aflați

În acel loc mai îngâmfați

Și-i ziseră lui Ieremia:

„Minți! Nu aceasta e solia,

De la al nostru Dumnezeu,

Venită-n ceasu-acesta greu!

Nu ești, din partea Domnului,

Însărcinat tu, să ne spui:

„Iată că voi sunteți opriți

Ca, în Egipt, să locuiți!”

3Numai Baruc – acela care,

Pe Neriia, părinte-l are –

Te-ațâță astfel, încât vrei

Să ne dai pradă la Haldei,

Să piară unii dintre noi

Și robi s-ajungă alți-apoi,

La cel care e împărat,

În Babilon înscăunat!”

4În ăst fel, Iohanan – cel care,

Pe Careah, părinte-l are –

Cu căpeteniile cari

Peste oșteni au fost mai mari

Și cu acel întreg popor

N-au ascultat de Domnul lor

Care le poruncise iară,

Să stea în a lui Iuda țară.

5În urmă, Iohanan – cel care,

Pe Careah, părinte-l are –

Cu căpeteniile cari

Peste oșteni au fost mai mari

Au strâns întreaga rămășiță

Care-i din a lui Iuda viță

Și cari, din pribegie, iară,

Se-ntoarse ca să stea în țară.

6În ăst fel, fost-au adunați

Copiii toți, femei, bărbați,

Cu fiicele-mpăratului

Și oamenii poporului

Care în țară s-au aflat,

Așa precum i-a așezat

Nebuzardan – acela care

Peste străjeri era mai mare –

Pe vremea lui Ghedalia,

Cari pe Achim, tată-l avea

Și pe Șafan. A fost luat

Și Ieremia – de îndat’ –

Și cu Baruc, acela care,

Pe Neriia, părinte-l are.

7Spre țara Egiptenilor,

Plecă acel întreg popor,

Pentru că n-au fost ascultate

Poruncile de Domnul date.

Pe drum, poporul s-a oprit,

Când la Tahpanes a sosit.

Prorocie asupra cuceririi Egiptului

8Cuvântul Domnului s-a dus,

Pân’ la Tahpanes, și i-a spus

Lui Ieremia: „Să te duci

9Și niște pietre să aduci.

În mâini, ia niște pietre cari

Se vor vădi a fi mai mari.

Du pietrele, poporului,

Și-aratăle-naintea lui.

Le-ascunde-n fața tuturor,

În lutul cărămizilor

Ce sunt ale cuptorului

Care-i al Faraonului

Și în Tahpanes e aflat,

În fața casei așezat.

10Le spune-apoi, Iudeilor:

„Iată că Domnul oștilor –

Ce-i Dumnezeu în Israel –

Vorbitu-mi-a în acest fel:

Pe robul Meu am să-l chem iar.

Îl chem pe Nebucadențar –

Pe cel ce este așezat

În Babilon, drept împărat –

În locu-acesta ca să vie.

Am să-i pun jilțul de domnie,

Peste aceste pietre care,

Ascunse-n el lutul le are.

Căci cortul împăratului

Se va întinde-asupra lui.

11Cu oastea, el o să lovească

Egiptul, să vă pedepsească:

Va omorî pe cei sortiți

A fi la moarte osândiți.

Prin ascuțișul sabiei,

O să îi treacă pe acei

Care-s la sabie-osândiți,

Iar toți cei care sunt sortiți

Ca să ajungă în robie,

Ajunge-vor robi ca să fie!

12Voi arde casele la cei

Cari în Egipt sunt dumnezei,

Căci Nebucadențar, cu foc,

Are să ardă acest loc,

Iar ai lor idoli, în robie,

Ajunge-vor duși ca să fie.

Apoi, țara Egiptului,

Pricina veseliei lui

Are să fie-atunci, căci el

Se veselește precum cel

Care-i păstor, cu straie noi,

Ieșind din ea-n pace apoi.

13Stâlpii Egiptului, aflați

Lângă Bet-Șemeș, sunt surpați.

Arse sunt casele la cei

Cari în Egipt sunt dumnezei.”