Ezra 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Amânarea zidirii Templului

1Vrăjmașii pe care-i avea

Iuda și de-asemenea

Și Beniamin, au auzit

Că robii care au venit,

Din nou în țară se gătesc

Și un alt Templu construiesc

În cinstea Domnului pe care,

Neamul lui Israel Îl are.

2Au mers dar, la aceia cari

Peste familii sunt mai mari –

Precum și la Zorobabel –

Și le-au vorbit în acest fel:

„Venim, pentru că vrem și noi,

Să construim, acum, cu voi,

O casă pentru Dumnezeu,

Căci jertfe I-am adus, mereu,

Din vremea-n cari Esar-Hadon

Era-n Asiria, pe tron,

Căci el e cel ce ne-a mutat

Și-apoi aici ne-a așezat.”

3Dar cei mai mari din Israel –

Și-asemenea Zorobabel

Cu Iosua – nu au voit

Să-i lase și-astfel le-au vorbit:

„Nu se cuvine să veniți,

O casă să Îi construiți

Cu noi alături, Domnului.

Noi vom zidi o casă-a Lui,

Așa precum Cir împărat

Ne-a poruncit, când am plecat.”

4Atuncea, oamenii din țară

Întreg poporul îl speriară,

Împiedicându-l să pornească

Și-o casă nouă să zidească.

5Cu preț de-argint au mituit

Sfetnici, care-au zădărnicit

Lucrarea Casei Domnului.

În timpul împăratului –

Cari peste Persia domnea

Și care, Cir, drept nume-avea –

În nici un fel nu s-a putut,

Casa ca să se fi făcut,

Până când Dariu a venit

Și la domnie s-a suit.

6Când Asuerus se găsea

Drept împărat în Persia –

În vremea lui de început –

O plângere i s-a făcut,

Prin care-nvinuiți erau

Cei ce-n Ierusalim ședeau,

Precum și cei ce se aflară

Atunci, în a lui Iuda țară.

7Apoi, o vreme a venit,

Când Artaxerxe a domnit.

Atunci, o carte, către el,

Au scris Bișlam, cu Tabeel,

Cu Mitredat și cu toți cei

Care în slujbe-au fost cu ei.

Cartea pe care au trimis-o,

În aramaică au scris-o.

8Iată-i pe cei care au scris

Scrisoarea care s-a trimis

Lui Artaxerxe: mai întâi –

Drept omul cel de căpătâi –

A fost Rehum, acela care

Rangul de dregător, îl are.

De-un logofăt a fost urmat,

Care, Șimșai, era chemat.

9Rehum și cu Șimșai aveau

Sprijin la cei ce se vădeau

Tovarăși ai slujbelor lor;

Aveau și sprijinul celor

Din Afaras, Din și Tarpel,

Arfarsatac, Erac – la fel –

Precum și-al celor cari erau

În Babilon, sau locuiau

La Susa. I-au mai sprijinit

Și cei care au locuit

La Deha, ori Elam. Pe ei,

10Îi mai urmau și toți acei

Cari în Samaria-s aflați

Și-asemenea cei așezați

În locurile-nvecinate

Cari lângă Râu erau aflate,

Unde-au ajuns să steie dar,

Mutați fiind, de Osnapar.

11Iată dar, ceea ce i-au zis

Lui Artaxerxe, când i-au scris:

„Ai tăi robi, care se găsesc

Chiar lângă Râu și locuiesc

În vale…” și-așa mai departe,

Și-au început ei, a lor carte.

12„Află-mpărate că acei

Cari se vădesc a fi Iudei

Și de la tine au venit,

S-au apucat de construit,

Din nou, cetatea ‘ceea rea

Cari răzvrătită se vădea.

Ziduri, acum, îi construiesc

Și temelia i-o-ntăresc,

Căci ei zidesc – cum bine știm –

Cetatea din Ierusalim.

13Cetatea, au s-o isprăvească

Și-atuncea n-au să mai plătească

Nici bir, nici dare. Nimenea,

În urmă, nu va mai avea

Dreptul de trecere. Să știi

Că ale tale visterii,

În ăst fel, au să suferească,

Pentru că au să sărăcească.

14Dar pentru că noi nu uităm

Că suntem cei care mâncăm

Sarea din curțile domnești,

Nu vrem ca tu să sărăcești.

Nu vrem ca să fii păgubit

Și drept urmare te-am vestit

De cele ce s-au petrecut,

Să știi apoi, ce-ai de făcut.

15Noi te rugăm să cercetezi

În cronici și-atunci ai să vezi

Că încă din vremea străbună,

Astă cetate n-a fost bună.

Mereu fusese răzvrătită.

De-aceea fost-a nimicită.

16Să știi că de-au să izbândească,

Din nou, cetatea s-o zidească,

Dacă va fi împrejmuită,

Fiind de ziduri întărită,

Tu – peste Râu – nu vei putea,

Vreo stăpânire-a mai avea.”

17Iată răspunsul ce-a fost dat

De către marele-mpărat,

Pentru Rahum – acela care,

Rangul de dregător îl are –

Pentru cel care-i așezat

Drept logofăt, Șamșai chemat,

Pentru toți cei din slujba lor,

Pentru-al Samariei popor

Și pentru cei care-au fost aduși

Și dincoace de Râu sunt puși:

„De sănătate, s-aveți parte.

18Aflați dar, că a voastră carte,

În fața mea a fost citită,

Așa cum fost-a întocmită

19Și a avut aste urmări:

Am pus, de-ndată, cercetări

Ca să se facă, și-am văzut

Cum că dreptate ați avut.

Astă cetate, ne-ncetat,

Din vremuri vechi, s-a răsculat

În contra împăraților

Care-au supus al ei popor.

20Așa după cum bine știm,

Șezut-au la Ierusalim

Mari împărați, cari s-au vădit

Puternici, căci au stăpânit

Țara de dincolo de Râu

Și i-au ținut, pe toți, în frâu.

Ăști împărați, biruri, luau

Precum și dări. Ei mai primeau

Și plata ce se dă acum,

Ca drept de trecere, pe drum.

21De-aceea, vreau ca să porniți,

Degrabă, și să porunciți

Acelor oameni, să-nceteze

Ca la cetate să lucreze,

Până când ei, din partea mea,

O învoire vor avea.

22Să nu v-abateți, negreșit,

De la tot ce v-am poruncit,

Ca nu cumva să se sporească

Ăst rău și să pricinuiască

O pagubă-mpăraților

Aflați în fruntea Perșilor.”

23Îndată ce a fost citită

Scrisoarea care-a fost primită

Din partea împăratului,

Rehum și toți oamenii lui –

Șimșai adică, și toți cei

Cari sunt în slujbe, ca și ei –

Către Ierusalim porniră,

Unde, cu sila, îi opriră

Pe meșteri, să mai construiască.

24Ei trebuit-au să oprească

Lucrarea Casei Domnului.

N-au mai lucrat la Casa Lui,

Până când Dariu, împărat,

În Persia s-a ridicat

Și până când, la-mpărăție,

De doi ani el avea să fie.