Geneza 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Turnul Babel

1În vremile de mult apuse,

Pământul nostru cunoscuse,

Pe toată suprafața lui,

Numai o limbă. Omului

I-a fost ușor să se-nțeleagă

Cu semenii-i din lumea-ntreagă.

2Oameni-au mers spre răsărit,

Iar în Șinear, ei au găsit

Un șes întins, bun de-așezat,

Și-acolo au descălecat.

3S-au adunat, s-au sfătuit –

S-au mai certat – dar au găsit

Că toți, de muncă, sunt avizi:

„Haideți să facem cărămizi,

Și să le ardem bine-n foc!” –

Au zis. Și ele-au ținut loc

De piatră, iar smoala, de var.

Că nu le-au făcut în zadar,

Îndată o să dovedim:

4„Haideți, cetate să zidim,

Și-un turn cari cerul să-l învingă,

Cu al său vârf, să îl atingă” –

S-au îndemnat – „s-avem un nume,

Să nu fim risipiți în lume!”

5Domnul, din ceruri, a venit

Și la lucrare a privit,

6Zicând: „Cu toți sunt un popor.

Au doar o limbă și-acum vor,

Cetăți și turn, să construiască!

Nimic n-are să îi oprească!

7Haidem, măsuri ca să luăm,

Și limba să le-o încurcăm –

Să nu poată să se-nțeleagă –

De lucru, praful să se-aleagă!”

8Domnul, atunci, i-a-mprăștiat

Și-n patru zări i-a alungat.

Munca, îndată, s-a oprit –

Iar turnul nu s-a construit.

9Cetății, nume, i s-a dat

„Babel”, și-nseamnă „Încurcat”,

Iar numele acesta, iată,

Că două lucruri ne arată:

Întâi că Domnul i-a oprit,

Iar planul s-a zădărnicit

Și-apoi, aici au apărut

Limbile ce s-au cunoscut.

STRĂMOȘII POPORULUI ISRAEL de la Avraam până la IosifUrmașii lui Sem

10Deci spița neamului lui Sem,

Haidem acum, să o vedem.

Un secol, Sem când a avut,

Pe Arpacșad el l-a născut –

După doi ani, de la potop.

11A mai trăit, în acel loc,

Încă vreo cincisute de ani.

12Pe la treizeci și cinci de ani,

Pe Șela, Arpacșad născu,

13Și patru veacuri mai făcu,

La care s-a mai pus trei ani.

14La vârsta de treizeci de ani,

Șelah, pe Eber, l-a primit;

15Apoi, Șelah a mai trăit

Fix patrusute și trei ani.

16Avea treizeci și patru ani

Eber, când Peleg a venit;

17În urmă, a mai viețuit

Cam patrusute treizeci ani.

18Când a-mplinit treizeci de ani,

Peleg, pe Reu, l-a zămislit,

19Iar după-aceea, a trăit

Două sute și nouă ani.

20Pe la treizeci și doi de ani,

Reu, îl născuse pe Serug

21Și-a coborât, înspre amurg,

Cam două sute șapte ani.

22La vârsta de treizeci de ani,

Serug, născuse pe Nahor;

23A mai trăit, după fecior,

Exact două sute de ani.

24Când douăzeci și nouă ani,

Nahor avea, i s-a născut

Terah și-apoi, a mai avut

25O sută și nouășpe ani.

Împlinind șaptezeci de ani,

26Terah născu, în acel an,

Pe-Avram, Nahor și pe Haran.

Familia lui Terah

27Terah ajunse un neam mare –

Avram, Nahor, Haran – din care,

În urmă, Lot s-a pomenit.

28Haran e cel care-a murit

În Ur, adică în Haldeea.

Acolo, în țara aceea,

Terah, fiul, și-a îngropat,

29Iar viața, cursul și-a urmat.

Avram alese de soție,

Sprijin și ajutor să-i fie,

Pe Sarai; iar Nahor – la fel –

Nevastă și-a luat și el;

A lui soție a fost Milca,

Iar sora ei se cheamă Isca.

Haran fusese tatăl lor,

Adică tatăl fetelor.

30Sarai nu a avut copii,

Căci fiind stearpă, ea, de fii,

Nu se putuse bucura

Și-n sinea ei, tristă era.

31Terah și-a strâns avutul tot.

Cu-Avram, Haran – tatăl lui Lot –

Și cu Sarai – cu nora s-a –

S-a hotărât de a lăsa

Ținutul Ur. Ei au ieșit

Deci, din Haldeea, și-au pornit

La drum, mergând spre Canaan.

Ajuns-au doar până-n Haran,

Unde apoi s-au stabilit.

32Terah, în urmă a trăit

Cam două veacuri și cinci ani.

Apoi, împovărat de ani,

El, în Haran, a și murit,

Acolo unde-a locuit.