Deuteronomul 12 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

REPETAREA LEGILOR ȘI PORUNCILORStârpirea închinării la idoli

1„Iată ce legi și ce porunci,

Va trebui ca voi – atunci,

Neîncetat – să le păziți;

Cu grijă, să le împliniți

Și cu atenție, mereu,

În țara pe cari, Dumnezeu

Vi-o dă, cum a făgăduit,

Cu-ai voști’ părinți, când a vorbit.

2Să nimiciți, ne-ntârziat,

Orișice loc veți fi aflat,

În care, oamenii acei –

Din țară – altor dumnezei,

Le folosesc, să le slujească.

Oriunde au să se găsească:

Pe munți, pe dealuri, pe câmpie –

Indiferent unde-au să fie –

3Altarele, să le surpați;

Stâlpi idolești să dărâmați;

De-asemenea, în orice loc,

Copacii ardeți-i în foc

Atuncea când o să aflați

Că sunt, la idoli, închinați.

Mai trebuie-a fi nimicite

Și chipurile ce-s cioplite,

Care, în țară, se găsesc

Și-alți dumnezei închipuiesc.

Să faceți astfel, ca să piară

Numele lor, din acea țară.”

Locul și chipul adevăratei slujbe dumnezeiești

4„Voi, grijă, să aveți mereu,

Față de-al vostru Dumnezeu.

Să nu faceți cum au făcut

Cei cari, în țară, au șezut,

5Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu,

La sfântul Său locaș, mereu,

Să-L căutați. Veți înțelege

Că Domnul vostru va alege,

Un loc doar, dintr-o seminție,

Unde urmează ca să vie

Apoi, din ‘naltul cerului,

Spre-a-Și așeza Numele Lui.

6În locu-ales, trebuie-apoi

Ca, jertfe, să aduceți voi

Și zeciuiala Domnului

Și primul rod al câmpului,

Sau daruri care sunt menite

La juruințele-mplinite,

Ori daruri care se adună

Și date sunt de voie bună,

Precum și-ntâi născuții care

Și turma și cireada-i are.

7Veți merge dar, la locul Lui,

Și-acolo-n fața Domnului,

Voi, jertfele, să le mâncați.

Acolo, să vă bucurați

Cu toți ai voști’, fără-ncetare,

Pentru orișice bun cu care,

Domnul v-a binecuvântat.

8În țară, când veți fi intrat,

Să nu mai faceți ca acum,

Când noi aflați suntem pe drum

Și fiecare știți că face

Numai așa precum îi place,

9Căci nu sunteți în locu-n care,

Domnul, de gând, să vi-l dea, are,

Drept moștenire, s-aveți tihnă

Și-apoi să dobândiți odihnă.

10Dar încurând, o să pășiți

Peste Iordan și-o să primiți

Țara aceea-n stăpânire,

Căci Domnul vi-o dă moștenire.

Acolo veți avea voi tihnă –

Acolo veți primi odihnă,

Căci Domnul vă v-a fi scăpat

De cei ce v-au înconjurat,

Și-o să trăiți – de bună seamă –

În țară, fără nici o teamă.

11Un loc va fi – se înțelege –

Pe care Domnu-l va alege.

În locul ce o să-l găsească,

Va face ca să locuiască

Numele Său. Acolo, voi

O să aduceți mai apoi,

Tot ceea ce vă poruncesc:

Arderi de tot cari se jertfesc,

Sau zeciuiala Domnului,

Ori primul rod al câmpului,

Sau daruri care au menire

Spre-a juruinței împlinire.

12Acolo, să vă adunați

Cu-ai voști’ și să vă bucurați,

În fața Domnului apoi.

Copiii vă vor fi cu voi

Și robii voști’ de-asemenea.

Levitul care o să stea

Acolo, va veni apoi,

Ca să se bucure cu voi,

Pentru că el – precum se știe –

Nu are parte de moșie,

În țara ce o s-o primiți,

Pe care o s-o stăpâniți.

13Arderi de tot, nu vei putea

S-aduci în orice loc vei vrea,

14Ci arderea ce o aduci,

Va trebui ca să o duci

În locu-anume stabilit

De Dumnezeu, pentru jertfit,

Care urmează ca să fie

Ales doar, într-o seminție.

Acolo, să-mplinești mereu,

Tot ceea ce-ți voi spune eu.

15Când vei voi – precum socoți –

Să-njunghii vite, ai să poți

Lucrul acest să-l săvârșești,

De câte ori ai să dorești

Carne, să ai pentru mâncare.

Cât ai, prin binecuvântare,

Din partea Domnului, primit,

Are să-ți fie-ngăduit

A folosi, pentru mâncare.

Deci să mănânce fiecare:

Și cel care va fi curat,

Dar și cel care-i necurat,

Cum se mănâncă, bunăoară,

Un cerb, sau poate-o căprioară.

Deci carne a mânca, se poate,

Oricând, în orișice cetate.

16Doar sângele, să nu-l mâncați,

Ci pe pământ, să îl vărsați.

17Iată acum, ce nu se poate

Ca să mâncați voi, în cetate:

Nu veți putea, fără-ndoială,

Din grâul dat ca zeciuială

Ca să mâncați; de-asemenea,

Nu veți putea din must a bea;

Opriți vor fi, de la mâncare,

Primii născuți pe cari îi are

Cireada, sau turma de oi;

Sunteți opriți a mânca voi,

Din darul ce-i de trebuință

Spre-a împlini o juruință,

Din darurile ce se-adună –

Cari date sunt de voie bună –

Din primul rod al câmpului.

18Acestea-n fața Domnului,

Se vor mânca, în locu-acel

Care va fi ales, de El.

Acolo, le veți mânca voi,

Cu-ai voști’ copii, cu robi-apoi,

Precum și cu Levitul care,

Loc, în cetatea voastră-și are.

Acolo, să vă adunați

Cu toți și să vă bucurați,

În fața Domnului, de toate

Acele bunuri căpătate.

19În țară, când o să trăiți,

Voi, pe Leviți, nu-i părăsiți.

20Când Domnul vă va fi lărgit –

Așa cum a făgăduit –

Hotarele în care stați

Și veți vrea, carne, să mâncați,

Zicând apoi, „Carne, am vrea,

Ca să mâncăm”, voi veți avea

Atunci, această-ngăduință

Și veți mânca, după dorință.

21Dar dacă, Dumnezeul tău –

Spre-a-Și așeza Numele Său –

O să aleagă un loc care

Este aflat la depărtare,

De-acela în care tu stai,

Atunci să știi că, voie, ai

Ca să înjunghii vite, oi,

Și să mănânci carne apoi,

Chiar în cetatea-n care ești

Așa precum tu îți dorești.

22Din astă carne, bunăoară –

Ca dintr-un cerb sau căprioară –

Poți să mănânci tu, cel curat

Și-asemeni, cel ce-i necurat;

23Dar sângele, să nu cumva,

Să îl mănânce cineva,

Căci el e viața trupului –

În el este sufletul lui.

Să nu mănânci dar, când vei vrea

Carne, și sufletul din ea.

24Deci sângele să nu-l mâncați,

Ci pe pământ, să îl vărsați,

Așa cum apa e vărsată.

25Să nu mâncați sânge, vreodată,

Ca fericiți să fiți și voi –

Precum și-ai voștri fii apoi –

Făcând, în fața Domnului,

Ceea ce e pe placul Lui.

26Doar lucrurile-acelea care

Date vor fi, spre închinare,

Lui Dumnezeu, și daru-adus

Spre-a împlini – precum s-a spus –

O juruință, să se știe

Că duse trebuie să fie,

În locu-n care, se-nțelege,

Că Dumnezeu îl va alege.

27Arderi de tot, carnea apoi

Și sânge, să aduceți voi,

Doar pe al Domnului altar.

Din celelalte jertfe dar,

Pe-altar, sângele, să-l vărsați,

Iar carnea-n urmă s-o mâncați.

28Luați aminte! Negreșit,

Păziți tot ce v-am poruncit,

Ca fericiți să fiți și voi –

Precum și-ai voștri fii apoi –

Făcând, în fața Domnului,

Doar ceea ce îi place Lui.”

Israel să nu se ia după canaaniți

29„Atunci când din al vost’ pământ,

Dușmanii, izgoniți vă sânt,

De către Domnul – și-n a lor

Țară, va sta al vost’ popor –

30Voi, nu cumva, să vă lăsați,

În cursă prinși și să călcați

Pe urma lor. Să vă feriți,

Ca nu cumva tentați să fiți

Să cercetați despre-ai lor zei

Și să-ntrebați: „Cum slujeau ei,

Acestora?”, zicând apoi,

„Haidem să le slujim și noi”.

31Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți,

Așa ceva, să săvârșiți,

Față de Dumnezeu, căci ele –

Adică neamurile-acele –

Slujit-au dumnezeilor

Ce i-au avut, și-n fața lor,

Făcut-au urâciuni, mereu,

Care, de Domnul Dumnezeu

Urâte-au fost. Ei au luat

Și, pradă focului, au dat

Pe fiii și fiicele lor,

În cinstea dumnezeilor

Cărora ei, necontenit,

Șezând în țară, le-au slujit.

32Voi, ne-ncetat, să vă păziți

Și tot ce-am spus, să împliniți.

Nu scoateți, din vorbele mele,

Și nu puneți nimic, la ele.”