2 Cronici 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ioas se încununează împărat

1Anul al șaptelea venise,

Când Iehoiada poruncise

Să vină-n grabă, la palat,

Aceia care s-au aflat

Drept căpetenii cunoscute

Asupra cetelor de sute.

Întâiul care a venit,

Azaria, era numit,

Iar Ieroham îi este tată.

Urmat fusese el, îndată,

De Ismael, acel care,

Pe Ionatan, părinte-l are.

Apoi venea Azaria,

Care fecior se dovedea,

Al lui Obed. Era urmat

De cel cari Maseia-i chemat

Și pe Adaia-l avea tată.

În urma lui, veni, de-ndată,

Elișafat, acela care,

Pe Zicri, drept părinte-l are.

La Iehoiada s-au dus ei

Și-un legământ, oameni-acei,

Cu el, apoi, au încheiat.

2După aceea au plecat

În țară, căci ei au primit

Poruncă de a fi găsit

Leviții și pe-aceia cari,

Peste familii, sunt mai mari.

În urmă, după ce-i găsiră,

Toți la Ierusalim veniră.

3În Casa Domnului Cel Sfânt,

Ei au făcut un legământ,

Iar Iehoiada zise-apoi:

„Aflați dar toți, că peste noi,

De-acuma are să domnească

Un fiu de viță-mpărătească,

Fiu cari, din David, a ieșit,

După cum Domnul a vorbit.

4Iată, vă spun de la-nceput,

Ceea ce trebuie făcut:

Vreau, în trei părți, să vă-mpărțiți

Cu toții, preoți și Leviți.

A treia parte dintre voi,

Cari va intra în slujbă-apoi,

La praguri să se rânduiască

Și-n acest fel, să le păzească.

5Altă treime va avea,

De pază, la-mpărat să stea.

Ultima ceată să se-așeze,

Căci trebuie ca să vegheze

Poarta aflată la intrare,

Care, Iesod, drept nume, are.

În curtea Casei Domnului,

Va fi locul poporului.

6E-ngăduit preoților –

Și-asemenea Leviților –

Să intre-n Casa Domnului,

În jurul împăratului.

Altcineva să nu-ndrăznească –

Cumva – în Casă, să pășească.

7Leviții trebuie – de-ndat’ –

Să-l înconjoare pe-mpărat.

De-aceea, toți acești bărbați,

Voiesc să fie înarmați,

Iar dacă întâmpla-se-va

Să intre-n Casă cineva,

Pe acel om vor tăbărî,

Îndată, și-l vor omorî.

Când împăratul va să iasă

Sau va voi să intre-n Casă,

Voi trebuie, în jur, să-i stați

Și ne-ncetat să îl vegheați.”

8Leviții au îndeplinit

Tot ceea ce le-a poruncit

Preotul Iehoiada. Ei

I-au adunat pe toți acei

Cari – de Sabat – slujbă, făceau

Sau care slujba-și încheiau,

Căci Iehoiada – negreșit –

Pe nici o ceată n-a scutit.

9El, pe sutași, i-a adunat

Și-n urmă, sulițe, le-a dat.

A luat scuturile cari

Fuseseră și mici și mari –

Aflate-n Casa Domnului,

Din vremea împăratului

David – și la sutași le-a dat.

10Pe toți, apoi, lângă-mpărat

I-a pus, arme – în mâini – având

Și împrejurul lui șezând,

Din partea dreaptă înșirați

Până la stânga răsfirați.

Lângă altar unii ședeau,

Iar alții, Casa, privegheau,

Căci împreună ei au stat,

Să îl păzească pe-mpărat.

11Apoi, în față-a fost adus

Fiul de împărat. I-au pus

Cununa cea împărătească

Și mărturia, să domnească

Peste poporul cel pe care

Țara lui Iuda-n ea îl are,

Iar Iehoiada a strigat:

„Trăiască-al nostru împărat!”

Feciorii săi, cu el, erau

Și pe-mpărat îl preamăreau.

12Atalia a auzit

Ce zarvă mare s-a stârnit,

Și-a mers la Casa Domnului.

13Când a intrat în Casa Lui,

Ea l-a văzut pe împărat,

Șezând pe tron, înconjurat

De căpitani și de sutași

Și-asemeni și de trâmbițași

Care, din trâmbițe, sunau.

Noroadele se bucurau,

Căci se făcuse o schimbare.

Atalia țipă: „Vânzare!” –

Și, hainele, și-a sfâșiat,

14Dar preotul, porunci, a dat

Atunci, cetei sutașilor,

Aflată-n fruntea oștilor:

„S-o scoateți, imediat, afară,

Iar cei ce-o vor urma, să piară!”

Căci preotul le poruncise –

Mai înainte – și le zise:

„Să n-o ucidă cineva,

În Casa Domnului, cumva!”

15Au scos-o-afară, de îndat’,

Pe drumul care a urcat

Spre casa împăratului,

Drum folosit de caii lui.

Sutași-acolo au lovit-o

Îndată, și au omorât-o.

16În urmă, Iehoiada – care

Era atunci preotul mare –

A încheiat un legământ

Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt,

Cu-ntreg poporul adunat,

Precum și cu-al său împărat.

Prin legământ s-a zis, atunci,

Că ale Domnului porunci

Au să le-asculte neamul lor,

Fiind al Domnului popor.

17Apoi, cu toți au dărâmat

Templul lui Baal și-au sfărâmat

Icoanele ce le avea

Și-altarele, de-asemenea.

Când nimiciră, astfel, tot,

L-au prins pe al lui Baal preot

Și l-au ucis. El se numea

Matan și pentru Baal slujea.

18În urmă, Iehoiada – care

Era, atunci, preotul mare –

A-ncredințat preoților –

Și-asemenea Leviților –

Slujbele Casei Domnului,

Așa precum, în vremea lui,

Chiar David le-a statornicit,

După cum Moise-a poruncit.

Arderi de tot, ei aduceau

Lui Dumnezeu și-și împlineau –

În mijlocul cântărilor

Și-al bucuriei – slujba lor,

După poruncile lăsate

De Moise, spre a fi urmate.

19La ușile cele pe care

Casa lui Dumnezeu le are,

El, ușieri, a așezat,

Ca nimeni, care e spurcat,

Să nu intre în Casa Lui,

Adică-n Casa Domnului.

20La sine, el a adunat

Oameni de vază; a chemat

Și cetele sutașilor.

Apoi, cu-al său întreg popor,

L-au pogorât pe împărat

La Casa Domnului, de-ndat’.

Au mers pe drumul ce ducea

Spre poarta care se găsea

Aflată-n partea cea de sus.

Astfel, pe împăratul l-au dus

La casa cea împărătească,

Unde avea să locuiască.

Ioas, apoi, s-a așezat

Pe scaunul de împărat

21Și tot poporul cari era

În jurul său, se bucura.

Un timp de pace a venit

Și liniștea a-nvăluit

Cetatea, căci Atalia

Ucisă-a fost, cu sabia.