2 Macabei 13 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Campania lui Antióh al V-lea și a lui Lýsias. Moartea lui Meneláu

1În anul o sută patruzeci și nouă, a ajuns la cei ai lui Iúda că Antióh Eupátor s-a apropiat cu armatele de Iudéea.

2Cu el era Lýsias, tutorele și peste treburile. Fiecare avea o armată grecească de o sută zece mii de pedestrași, cinci mii trei sute de călăreți, douăzeci și doi de elefanți și trei sute de care de luptă dotate cu coase.

3Lor li s-a alăturat Meneláu, care, cu multă prefăcătorie, îl încuraja pe Antióh nu pentru salvarea patriei, ci gândind că își va redobândi funcția.

4Dar Regele regilor a stârnit mânia lui Antióh împotriva nelegiuitului, iar Lýsias a arătat că el este cauza tuturor relelor și a poruncit să fie dus la Beréea și să fie ucis după cum este obiceiul locului.

5Este în acel loc un turn de cincizeci de coți

plin cu cenușă. Acesta avea un mecanism circular care arunca de peste tot în cenușă.

6Acolo era dus orice vinovat de sacrilegiu sau cel care a comis vreo faptă foarte gravă; și toți îl împingeau ca să-l facă să piară.

7Astfel s-a întâmplat să moară nelegiuitul Meneláu, pentru a nu fi așezat în pământ.

8Pe bună dreptate, căci săvârșise multe păcate împotriva altarului al cărui foc și a cărui cenușă erau curate. Și și-a găsit moartea în cenușă.

Rugăciunile și succesele iudeilor la Modiín

9Regele înainta cu gânduri barbare spre a le da iudeilor să vadă mai mari decât cele pe care le făcuse tatăl său.

10Iúda a aflat acestea și a poruncit mulțimii să-l invoce pe Domnul ziua și noaptea ca să le vină în ajutor ca altădată celor care erau pe punctul să piardă legea, patria și templul cel sfânt.

11Și să nu permită ca acest popor, care de curând se revigorase, să cadă iar în mâinile neamurilor ticăloase.

12După ce au făcut toți împreună același lucru și l-au implorat pe Domnul cel milostiv cu plânsete, cu post și prostrați timp de trei zile fără încetare, Iúda i-a încurajat și le-a poruncit să stea lângă el.

13Apoi, el a stat la sfat cu bătrânii și a hotărât să nu aștepte ca armata regelui să năvălească în Iudéea și să pună stăpânire pe cetate, ci să pornească și să hotărască lucrurile cu ajutorul lui Dumnezeu.

14Încredințând soarta Creatorului lumii, i-a îndemnat pe ai săi să lupte cu vitejie până la moarte pentru legi, templu, cetate, patrie și obiceiuri și și-a așezat armata aproape de Modiín.

15Dându-le alor săi de ordine: „Victoria lui Dumnezeu”, a năvălit noaptea, împreună cu cei mai buni tineri aleși, asupra cortului regesc și a ucis cam la două mii de oameni; a străpuns elefantul cel mai mare împreună cu cel care îl conducea.

16La sfârșit, după ce au umplut tabăra de spaimă și de derută, s-au întors victorioși.

17Aceasta s-a întâmplat la ivirea zorilor datorită ajutorului cu care Domnul îl protejase.

Antióh al V-lea tratează cu iudeii

18Când regele a simțit curajul iudeilor, a încercat să cucerească locurile prin viclenie.

19S-a apropiat de Baitsúr, o puternică fortăreață a iudeilor, dar a fost respins, lovit și înfrânt.

20Iúda le-a trimis celor dinăuntrul cele necesare.

21Dar un oarecare Rodocós din tabăra iudeilor le-a dezvăluit dușmanilor tainele; a fost căutat, prins și închis.

22Dar regele a stat iar de vorbă cu cei din Baitsúr, le-a întins dreapta, a primit-o, a plecat, s-a năpustit asupra celor care erau cu Iúda, dar a fost înfrânt.

23[Regele] a aflat că Fílip, pe care-l lăsase la Antiòhía peste treburile, se răsculase. S-a tulburat, i-a chemat pe iudei și a recunoscut înfrângerea; a jurat că le va împlini toate cele drepte. A adus jertfă, a cinstit templul și a fost generos cu locul.

24L-a salutat pe Macabéu și l-a pus strateg pe Heghemonídes, de la Ptolemáis până la gherenilor.

25Apoi a venit la Ptolemáis, iar cei din Ptolemáis erau nemulțumiți de înțelegerea încheiată. Erau furioși și au voit să-i încalce hotărârile.

26Lýsias a urcat la tribună și le-a apărat cât a putut. I-a convins, i-a îmblânzit, i-a îmbunat și apoi a plecat la Antiòhía.

Așa s-au petrecut venirea și plecarea regelui.