1Maestrului de cor. Slujitorului Domnului Davíd, care a spus Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l-a eliberat din mâna tuturor dușmanilor săi și din mâna lui Saul.
2Și a spus:
Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3Doamne, stânca mea,
fortăreața mea și eliberatorul meu;
Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele
și scăparea mea.
4Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
și sunt eliberat de dușmanii mei.
5M-au împresurat legăturile morții
și m-au îngrozit râurile pieirii;
6m-au înconjurat
legăturile locuinței morților
și m-au întâmpinat lațurile morții.
7Dar, în strâmtorarea mea,
l-am chemat pe Domnul
și am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcașul lui, el mi-a auzit glasul
și strigătul meu a ajuns
până la urechea lui.
8S-a zguduit și s-a cutremurat pământul;
temeliile munților s-au zdruncinat
și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
9S-au ridicat fum din nările lui
și foc mistuitor, din gura lui;
cărbuni aprinși țâșneau din el.
10A aplecat cerurile și s-a coborât
și negura era sub picioarele lui.
11A încălecat pe un heruvim și a zburat,
era purtat pe aripile vântului.
12Și-a pus întunericul împrejur ca un văl,
s-a înconjurat ca de un cort al său
de ape întunecoase și de nori deși.
13În fața strălucirii chipului său,
s-au împrăștiat norii lui, grindina
și cărbunii de foc.
14Și a tunat din cer Domnul,
Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul:
grindină și cărbuni de foc.
15Și-a trimis săgețile și i-a risipit,
a înmulțit fulgerele și i-a umplut
de groază;
16s-au văzut izvoarele apelor
și s-au descoperit temeliile lumii
la mustrarea ta, Doamne,
la suflarea duhului mâniei tale.
17A trimis din înălțime și m-a luat,
m-a salvat din apele cele mari.
18M-a mântuit de dușmanii mei puternici
și de cei care mă urăsc,
deși erau mai tari decât mine.
19M-au întâmpinat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijinitor;
20m-a scos la loc larg, m-a mântuit,
pentru că și-a găsit plăcerea în mine.
21Domnul m-a răsplătit
după dreptatea mea, după curăția
mâinilor mele îmi va da înapoi,
22pentru că am păzit căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat
în fața Dumnezeului meu.
23Căci toate judecățile lui
sunt înaintea mea și hotărârile lui
nu le-am lăsat deoparte,
24ci am fost fără prihană înaintea lui
și m-am păzit de fărădelegea mea.
25Iar Domnul mi-a răsplătit
după dreptatea mea
și după puritatea mâinilor mele
înaintea ochilor săi.
26Cu cel credincios, tu ești credincios,
cu omul fără prihană,
ești fără prihană;
27cu cel curat, ești curat,
dar cu cel viclean te arăți iscusit.
28Căci tu mântuiești poporul celor sărmani
și ochii celor trufași îi umilești.
29Într-adevăr,
tu aprinzi lumina mea, Doamne;
Dumnezeul meu,
fă să strălucească întunericul meu!
30Prin tine înfrunt trupele
și cu Dumnezeul meu trec
și peste ziduri.
31Calea lui Dumnezeu este desăvârșită.
Cuvântul Domnului este lămurit în foc, el este un scut pentru toți
cei care caută refugiu în el.
32Cine este Dumnezeu
în afară de Domnul?
Sau cine e stâncă în afară
de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu mă încinge cu tărie
și face desăvârșită calea mea,
34el face picioarele mele ca ale cerbului
și mă așază pe înălțimi;
35el învață mâinile mele la război
și brațele mele întind arcul
de bronz.
36Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale,
dreapta ta mă sprijină
și bunăvoința ta
m-a ajutat să cresc.
37Ai lărgit calea sub pașii mei
și nu s-au clătinat gleznele mele.
38Îi voi urmări pe dușmani și îi voi ajunge și nu mă voi întoarce
până nu-i voi nimici.
39Îi voi lovi și nu vor mai putea
să se ridice,
vor cădea sub picioarele mele.
40M-ai încins cu tărie pentru luptă,
ai răpus pe potrivnicii mei
înaintea mea.
41Pe dușmanii mei i-ai pus pe fugă
și pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
42Au strigat, dar nu era
ca să-i salveze,
către Domnul, dar nu le-a răspuns.
43I-am zdrobit ca pulberea
în bătaia vântului,
ca pe noroiul de pe străzi
i-am călcat.
44Tu m-ai scăpat de răzvrătiții poporului,
m-ai așezat în fruntea neamurilor.
Un popor pe care nu-l cunoșteam
a ajuns să mă slujească;
45cu luare-aminte îmi dau ascultare,
fiii străinilor mă lingușesc;
46fiii străinilor și-au pierdut vlaga:
ies tremurând din ascunzișurile lor.
47Viu este Domnul
și binecuvântată este stânca mea
și preaînălțat este Dumnezeul
mântuirii mele!
48Dumnezeu este
cel care îmi dă răzbunarea
și îmi supune popoarele;
49el mă eliberează de dușmanii mei
înfuriați.
Tu mă înalți mai presus
de cei care se ridică împotriva mea,
tu mă mântuiești de omul violent.
50De aceea, Doamne,
te voi lăuda între popoare
și numele tău în psalmi îl voi cânta.
51El dă mari izbânzi regelui său, arată
milostivire față de unsul său, față de
Davíd și descendența lui pe veci.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
