Geneza 43 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

A doua călătorie în Egipt

1Foametea era grea în țară.

2Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceți-vă iarăși și mai cumpărați-ne ceva de mâncare!”.

3Iúda i-a răspuns: „Omul ne-a mărturisit: «Nu-mi veți mai vedea fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi».

4Dacă ești de acord să-l trimiți pe fratele nostru cu noi, vom coborî și-ți vom cumpăra de mâncare.

5Dar dacă nu ești să-l trimiți, nu vom coborî, căci omul ne-a spus: «Nu-mi veți mai vedea fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi»”.

6Israél a zis atunci: „Pentru ce mi-ați făcut un astfel de rău făcându-i cunoscut omului aceluia că mai aveți un frate?”.

7Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat insistent despre noi și familia noastră și a zis: «Tatăl vostru mai este în viață? Mai aveți vreun frate?». Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi, oare, să știm că el ne va zice: «Aduceți-l pe fratele vostru!»?”.

8Iúda i-a zis lui Israél, tatăl său: „Trimite tânărul cu mine; ne vom ridica și vom merge ca să trăim și să nu murim nici noi, nici tu și nici copiii noștri!

9Eu garantez pentru el; în mâna mea să-l cauți! Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru toate zilele vieții!

10Căci dacă n-am mai fi zăbovit atât, ne-am fi întors de două ori până acum”.

11Israél, tatăl lor, le-a zis: „Dacă așa trebuie, așa să faceți: luați-vă în saci din cele mai bune roade ale țării și coborâți la omul acela ca dar, și anume: puțin balsam, puțină miere, rășină, mir, fistic și migdale!

12Luați în mâinile voastre de două ori mai mult argint și argintul care v-a fost pus înapoi în sacii voștri dați-l înapoi cu mâna voastră! Poate că a fost o greșeală.

13Luați-l pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul!

14Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să aflați îndurare înaintea omului aceluia și să-l trimită împreună cu voi și pe celălalt frate al vostru, și pe Beniamín! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”.

A doua întâlnire a lui Iosíf cu frații săi

15Bărbații au luat acest dar, au luat de două ori mai mult argint și pe Beniamín, s-au ridicat, au coborât în Egipt și au stat înaintea lui Iosíf.

16Iosíf i-a văzut pe ei și pe Beniamín și a zis celui care era peste casa lui: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie și pregătește, căci oamenii aceștia vor mânca împreună cu mine la amiază!”.

17Omul a făcut cum îi poruncise Iosíf: i-a făcut pe bărbați să intre în casa lui Iosíf.

18Oamenii s-au temut, deoarece au fost conduși în casa lui Iosíf, și au zis: „Din pricina argintului pus înapoi în sacii noștri mai înainte am fost aduși aici; vrea să se năpustească peste noi, să se arunce asupra noastră ca să ne ia sclavi, cu tot cu măgarii noștri”.

19S-au apropiat de cel care era peste casa lui Iosíf și i-au vorbit la ușa casei

20și au zis: „Ascultă, domnule, noi am mai coborât înainte aici ca să cumpărăm grâne!

21Apoi, când am ajuns la locul de popas, ne-am deschis sacii și, iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său, după greutatea lui, și l-am adus înapoi în mâna noastră.

22Am adus cu noi alt argint ca să cumpărăm grâne. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri”.

23[El] le-a zis: „Pace vouă! Nu vă temeți! Dumnezeu, Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci. Argintul vostru au ajuns la mine”. Și l-a făcut pe Simeón să iasă la ei.

24Omul i-a dus pe bărbați în casa lui Iosíf și le-a dat apă ca să-și spele picioarele. Și a dat nutreț măgarilor lor.

25Ei și-au pregătit darul pentru când avea să vină Iosíf, la amiază; căci auziseră că aveau să mănânce acolo.

26Când Iosíf a ajuns acasă, ei i-au adus în casă darul pe care-l aveau în mâini și i s-au închinat cu fața la pământ.

27El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?”.

28Ei au răspuns: „Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă”. Iar ei s-au aplecat și i s-au prosternat.

29Iosíf a ridicat ochii și l-a văzut pe Beniamín, fratele său, fiul mamei sale, și a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-ați vorbit?”. Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”.

30Iosíf a ieșit în grabă, căci s-a simțit mișcat în interior în fața fratelui său și îi venea să plângă. A intrat într-o încăpere și a plâns acolo.

31Apoi și-a spălat fața, a ieșit și, stăpân pe sine, a zis: „Puneți mâncarea!”.

32Și i-au pus lui de o parte, lor de o parte, iar egipténilor care mâncau cu el deoparte; căci egipténii nu puteau să stea la masă cu evreii, fiindcă lucrul acesta era un lucru abominábil pentru egipténi.

33Ei s-au așezat în fața lui: după vârsta lor, de la cel dintâi născut, după dreptul lui de întâi-născut, și până la cel mai tânăr, după tinerețea lui; și oamenii aceia se uitau cu mirare unul la altul.

34Le-a adus porții din care erau înaintea lui; iar porția lui Beniamín era de cinci ori mai mare decât porția tuturor celorlalți. Au băut și s-au veselit împreună cu el.