Iob 10 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Disprețul creaturii

1Sufletul meu

s-a dezgustat de viață.

Voi da frâu liber plângerii mele

și voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2Îi spun lui Dumnezeu:

«Nu mă considera vinovat!

Fă-mă să înțeleg de ce te cerți cu mine!».

3Îți place să oprimi,

să respingi lucrarea mâinii tale

și să faci să strălucească

sfatul celor nelegiuiți?

4Oare ai tu ochi de carne,

ca să vezi așa cum vede omul?

5Oare zilele tale sunt ca zilele omului

și anii tăi, ca zilele bărbatului,

6că cercetezi nelegiuirea mea

și cauți la păcatul meu,

7chiar dacă știi că nu sunt vinovat

și că nu este cine să mă salveze

din mâna ta?

8Mâinile tale m-au format

și m-au făcut desăvârșit în întregime.

Oare mă vei distruge?

9Amintește-ți că din lut m-ai făcut

și în țărână mă vei face să mă întorc!

10Oare nu m-ai muls ca laptele

și m-ai închegat ca brânza?

11M-ai îmbrăcat cu piele și carne,

m-ai țesut cu oase și nervi.

12Mi-ai dat viață și bunăvoință

și vizitarea ta mi-a păstrat duhul.

13Dar ascundeai acestea în inima ta:

știu că aceasta era la tine.

Dorința reabilitării

14Dacă am păcătuit, m-ai urmărit

și de nelegiuirea mea

nu m-ai lăsat nepedepsit.

15Dacă sunt vinovat, vai de mine!

Dacă sunt drept, nu-mi ridic capul.

M-am săturat de dispreț,

căci îmi văd mizeria.

16Dacă s-ar înălța,

m-ai vâna ca un leu

și ai întoarce lucrarea ta minunată

față de mine.

17Reînnoiești mărturiile tale

față de mine,

mărești mânia ta împotriva mea,

mereu schimbând zbuciumul din mine.

18De ce m-ai făcut să ies

din sânul?

Mi-aș fi dat duhul

și niciun ochi nu m-ar fi văzut.

19Aș fi ca și cum n-aș fi fost

și din pântece aș fi fost dus la mormânt.

20Oare nu sunt puține zilele mele

și se termină?

Ia-ți de la mine,

ca să mă înseninez puțin

21înainte să mă duc

și să nu mă mai întorc

spre ținutul întunericului

și al umbrei morții,

22ținut întunecat ca bezna umbrei morții,

fără noimă, unde strălucirea e ca bezna!”.