1În luna a douăsprezecea, adică luna Adár, în a treisprezecea zi a ei, când cuvântul regelui și decretul său erau aproape să fie îndeplinite, în ziua când dușmanii iudeilor sperau să-i domine (dar s-a schimbat, că ei, iudeii, au dominat asupra celor care îi urau),
2iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile regelui Artaxérxe, ca să-și întindă mâna împotriva celor care le-ar căuta răul. Nimeni nu a putut să stea înaintea lor, pentru că groaza de ei căzuse peste toate popoarele.
3Toate căpeteniile provinciilor, satrapii, guvernatorii și cei care făceau lucrarea regelui i-au sprijinit pe iudei, pentru că groaza de Mardohéu căzuse asupra lor.
4Căci Mardohéu devenise mare în casa regelui și faima lui se răspîndea în toate provinciile, astfel că Mardohéu devenea din ce în ce mai mare.
5Iudeii i-au bătut pe toți dușmanii lor cu lovituri de sabie, i-au ucis și i-au nimicit. Au făcut ce au vrut cu cei care îi urau.
6În fortăreața Súsa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni:
7pe Parșandáta, pe Dalfón, pe Aspáta,
8pe Poráta, pe Adalía, pe Aridatá,
9pe Parmaștá, pe Arizái, pe Aridái și pe Vaiezatá,
10cei zece fii ai lui Amán, fiul lui Amedáta, dușmanul iudeilor. I-au ucis, dar nu și-au întins mâinile la prada lor.
11În ziua aceea, numărul celor care fuseseră uciși în fortăreața Súsa a ajuns înaintea regelui.
12Regele i-a zis reginei Estéra: „În fortăreața Súsa, iudeii au ucis cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Amán. În celelalte provincii ale regelui ce vor face? Ceea ce tu îmi ceri ți se va da și ceea ce tu mai cauți se va face”.
13Estéra a răspuns: „Dacă este bine pentru rege, să li se dea și mâine iudeilor care sunt în Súsa să facă după decretul de azi, iar pe cei zece fii ai lui Amán să îi spânzure de spânzurătoare!”.
14Regele a zis să se facă astfel: a fost dat un decret în Súsa, iar cei zece fii ai lui Amán au fost spânzurați.
15Iudeii care erau în Súsa s-au adunat și în ziua a paisprezecea a lunii Adár și au ucis în Súsa trei sute de oameni, dar nu și-au întins mâinile la prada lor.
16Ceilalți iudei care erau în provinciile regelui s-au adunat să-și apere viața și au avut liniște de dușmanii lor. Au ucis dintre cei care îi urau șaptezeci și cinci de mii, dar nu și-au întins mâinile la prada lor.
17Era în ziua a treisprezecea a lunii Adár. În ziua a paisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.
18Iudeii care se aflau în Súsa s-au adunat în ziua a treisprezecea și a paisprezecea. În ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.
19De aceea iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți deschise, fac în ziua a paisprezecea a lunii Adár o zi de bucurie și de ospăț – o zi de sărbătoare – și își trimit porții unii altora.
VII. SĂRBĂTOAREA PurímInstituirea oficială a sărbătorii20Mardohéu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate provinciile regelui Artaxérxe, cele apropiate și cele îndepărtate,
21ca să-i facă să celebreze ziua a paisprezecea a lunii Adár și ziua a cincisprezecea din an în an,
22ca zile în care au avut liniște de dușmanii lor, lună în care durerea lor s-a schimbat în bucurie și jalea lor în zi bună; să facă din ele zile de ospăț și de bucurie, să-și trimită porții unii altora și daruri săracilor.
23Iudeii au acceptat să facă ceea ce începuseră și ceea ce le-a scris Mardohéu.
24Căci Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise să îi nimicească. A aruncat Pur, adică sorții, ca să-i extermine și să-i nimicească.
25De când a venit înaintea regelui, el a transmis prin scrisori ca planul lui rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor să se întoarcă asupra capului său; el și fiii săi au fost spânzurați de spânzurătoare.
26De aceea au dat acelor zile numele Purím după numele Pur, pentru cuvintele acestei scrisori, pentru ce văzuseră ei în aceasta și pentru ce li se întâmplase.
27Iudeii au stabilit pentru ei, pentru descendența lor și pentru toți cei care se vor uni cu ei să nu neglijeze să țină aceste două zile, după cum este scris și la timpul lor hotărât, în fiecare an.
28Aceste zile să fie amintite și celebrate în fiecare generație, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate: zilele Purím să nu fie neglijate în mijlocul iudeilor și amintirea lor să nu fie ștearsă din descendența lor!
29Regina Estéra, fiica lui Abiháil, și Mardohéu, iudeul, au scris cu toată autoritatea pentru a întări această a doua scrisoare despre Purím.
30Au trimis scrisori tuturor iudeilor, în cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale imperiului lui Artaxérxe. cuvinte de pace și de fidelitate,
31ca să stabilească aceste zile de Purím la timpul lor hotărât, după cum a stabilit Mardohéu, iudeul, și regina Estéra, după cum le-au hotărât pentru ei înșiși și pentru descendența lor cu ocazia posturilor și a strigătului lor.
32Cuvântul Estérei a întărit aceste lucruri privitoare la aceste Purím și a fost scris într-o carte.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.