2 Macabei 3 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

III. ISTORIA LUI HELIODÓRVenirea lui Heliodór la Ierusalím

1Când locuitorii cetății sfinte trăiau în deplină pace și păzeau cât mai bine legile datorită evlaviei marelui preot Onías și a urii sale față de rău,

2se întâmpla că și regii onorau locul și cinsteau templul cu daruri mărețe,

3așa încât și Seleúcus, regele Asiei, se îngrijea să trimită din bunurile sale tot ce era necesar pentru cheltuielile slujirii sacrificiilor.

4Un oarecare Símon din tribul lui Beniamín, stabilit administrator al templului, nu s-a înțeles cu marele preot cu privire la piețele din cetate.

5Neputând să se impună asupra lui Onías, a mers la Apolónius din Tars, care în timpul acela era strateg al Celesíriei și al Feníciei.

6I-a relatat că vistieria din Ierusalím este plină de bogății de nedescris, încât mulțimea banilor nu poate fi numărată, că aceștia sunt cu mult peste necesitățile jertfelor și că toate pot ajunge în stăpânirea regelui.

7Apolónius s-a întâlnit cu regele și i-a dezvăluit despre bogățiile care-i fuseseră făcute cunoscute; regele l-a ales pe Heliodór, care era peste lucrări, și l-a trimis dându-i porunci să aducă bogăția despre care s-a vorbit înainte.

8Heliodór a plecat imediat în călătorie, în aparență pentru a vizita cetățile Celesíriei și Feníciei, dar de fapt pentru a împlini ce-i poruncise regele.

9Când a ajuns la Ierusalím și a fost primit cu bucurie de marele preot al cetății, i-a spus acestuia ce i se dezvăluise și pentru ce venise. Apoi l-a întrebat dacă așa stau lucrurile cu adevărat.

10Însă marele preot i-a explicat că sunt depozitele văduvelor și ale orfanilor.

11O parte este a lui Hircán, lui Tobía, un bărbat de rang foarte înalt, așa că nelegiuitul Símon mințise: sunt cu totul patru sute de talánți de argint și două sute de aur;

12că nu se cuvine să fie nedreptățiți cei care au avut încredere în sfințenia locului, în seriozitatea și inviolabilitatea unui templu cinstit de toată lumea.

Cetatea este tulburată

13Însă Heliodór, pentru că avea porunci de la rege, a spus că acestea trebuie luate pentru regească.

14Au fixat o zi în care să intre și să organizeze calcularea. Dar a fost o mare agitație în toată cetatea.

15Atunci, preoții s-au aruncat înaintea altarului în veșminte preoțești și strigau către cer – care făcuse legea pentru ce era depozitat – să păstreze neatinși pentru cei care-i depuseseră.

16Dacă cineva privea înfățișarea marelui preot, rămânea mirat, căci privirea lui și schimbarea culorii feței îi trădau zbuciumul sufletesc.

17Frica și tremuratul trupului care-l cuprinsese pe acest om scoteau în evidență, pentru cei care îl vedeau, zbuciumul pe care-l avea în inimă.

18Din case ieșeau în grupe ca să se roage împreună, pentru că locul era pe punctul să fie disprețuit.

19Femeile, încinse cu sac pe sub sâni, au umplut străzile. Fecioarele, închise în case, unele alergau la porți, altele la ziduri, altele priveau pe ferestre.

20Toate își întindeau mâinile spre cer făcându-și rugăciunile.

21Ți-era milă cum cade la pământ mulțimea învălmășită și chinul marelui preot în așteptare.

22Strigau către Domnul cel Atotputernic să le păzească în toată siguranța încredințate de cei care avuseseră încredere.

23Însă Heliodór ducea la îndeplinire ceea ce hotărâse.

Pedepsirea lui Heliodór

24Ajunsese deja aproape de vistierie împreună cu trupa sa de pază când Stăpânul duhurilor și a toată puterea a provocat o arătare măreață, încât toți cei care avuseseră curaj să vină acolo au fost loviți de puterea lui Dumnezeu și au fost învăluiți de spaimă și deznădejde.

25Li s-a arătat un cal înfricoșător, cu o platoșă foarte frumoasă, având pe el un călăreț înfricoșător. S-a repezit și l-a izbit pe Heliodór cu copitele din față. Iar călărețul părea să aibă o armură de aur.

26Alți doi tineri i s-au mai arătat, uimitori în putere, frumoși în glorie și cu veșminte strălucitoare. Stând de o parte și de alta, aceștia îl biciuiau fără încetare, dându-i multe lovituri.

27[Heliodór], căzând dintr-o dată la pământ, a fost cuprins de un întuneric mare. L-au luat și l-au dus pe o targă.

28Pe cel care intrase mai înainte cu mult alai și cu toată garda, acum îl purtau fără vlagă cei care recunoșteau pe față puterea lui Dumnezeu.

29Prin puterea dumnezeiască el zăcea fără glas și lipsit de orice speranță de scăpare.

30[Iudeii] îl binecuvântau pe Domnul, cel care își preamărise în chip minunat lăcașul; templul, care cu puțin înainte era plin de spaimă și de zbucium, acum, la arătarea Stăpânului Atotputernic, se umpluse de bucurie și de veselie.

31Imediat, unii dintre cei apropiați lui Heliodór l-au rugat pe Onías să-l roage pe Cel Preaînalt să-i dăruiască viața lui, care zăcea ultima suflare.

32Marele preot, temându-se ca nu cumva regele să creadă că cineva dintre iudei a atentat împotriva lui Heliodór, a adus o jertfă pentru salvarea bărbatului.

33În timp ce marele preot făcea ispășirea, cei doi tineri i-au apărut lui Heliodór din nou, înveșmântați și stând; i-au spus să-i aducă multe mulțumiri lui Onías, marele preot, pentru că datorită lui Domnul i-a dăruit viața.

34„Tu, însă, care ai fost biciuit din cer, vestește tuturor puterea cea mare a lui Dumnezeu”. Și după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuți.

Convertirea lui Heliodór

35Heliodór a adus jertfă Domnului și a făcut multe rugăciuni celui care-l readusese la viață. După ce s-a despărțit prietenește de Onías, a plecat la rege.

36Dădea mărturie tuturor despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu pe care le văzuse cu ochii săi.

37Apoi, când regele l-a întrebat pe Heliodór pe cine ar fi mai potrivit să-l trimită la Ierusalím, el a zis:

38„Dacă ai pe cineva dușman și adversar în treburi, trimite-l pe el! Îl vei reprimi biciuit, chiar dacă va scăpa. Căci, cu adevărat, în jurul acelui loc este o putere a lui Dumnezeu!”.

39Cel care are locuința deasupra cerurilor veghează și ajută locul acela. Iar pe toți cei care se apropie ca să facă rău, îi lovește și îi nimicește.

40Acestea sunt cele legate de Heliodór și de păstrarea vistieriei.

IV. PERSECUȚIA LUI ANTIÓH Epifànul