Faptele apostolilor 20 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Călătoria lui Paul în Grecia

1După ce s-a potolit agitația, Paul i-a chemat pe discipoli, i-a încurajat și, luându-și rămas bun, a ieșit și a plecat spre Macedónia.

2Străbătând părțile acelea, i-a încurajat pe prin multe cuvinte și a ajuns în Grecia.

3Acolo a rămas trei luni. Când era gata să se îmbarce spre Siria, iudeii i-au întins o cursă. Atunci el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedónia.

4L-au însoțit: Sopatros, lui Piros din Beréea, Aristárh și Secúndus din Tesaloníc, Gáius din Dérbe și Timotéi, Tihíc și Trófim din Asia.

5Aceștia au mers înainte și ne-au așteptat la Tróas.

6Noi, după ce s-au împlinit zilele Ázimelor, ne-am îmbarcat de la Filípi și, după cinci zile, am ajuns la ei, la Tróas, unde am rămas șapte zile.

Paul învie un mort la Tróas

7În prima zi a săptămânii eram adunați ca să frângem pâinea. Paul, care avea să plece a doua zi, le vorbea. El și-a prelungit predica până la miezul nopții.

8În camera de sus, unde eram adunați, erau multe torțe aprinse.

9Un tânăr cu numele Eutich, care stătea pe fereastră, a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Paul continua să vorbească. Doborât de somn, a căzut de la al treilea etaj și a fost ridicat mort.

10Atunci, Paul a coborât, s-a aplecat peste el și, luându-l în brațe, a spus: „Nu vă tulburați pentru că sufletul lui este în el!”.

11A urcat din nou, a frânt pâinea și a mâncat, apoi a predicat până în zori. După aceea a plecat.

12Iar pe copil l-au dus viu, spre marea lor mângâiere.

Călătoria de la Tróas la Milét

13Iar noi, luând-o înainte cu corăbiile, am navigat spre Ássos, de unde trebuia să-l luăm pe Paul, căci așa hotărâse, voind să meargă pe jos.

14Când s-a întâlnit cu noi la Ássos, luându-l cu noi, ne-am dus la Mitiléne.

15De acolo, ne-am îmbarcat; a doua zi am ajuns în dreptul Chíos, iar în ziua următoare am sosit la Sámos și, o zi mai târziu, am ajuns la Milét.

16Paul se hotărâse să treacă pe lângă Éfes, întrucât nu avea timp să întârzie în Asia. De fapt, se grăbea să ajungă la Ierusalím, dacă ar fi fost posibil, de ziua Rusaliilor.

Discursul lui Paul către prezbíterii din Éfes

17De la Milét a trimis la Éfes ca să-i cheme pe prezbíterii Bisericii.

18Când aceștia au ajuns la el, le-a zis: „Voi știți prea bine cum am fost cu voi tot timpul, din prima zi în care am coborât în Asia,

19slujindu-l pe Dumnezeu cu toată umilința, lacrimi și suportând încercările pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor;

20că nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare și v-am învățat în public și prin case,

21am dat mărturie înaintea iudeilor și a grecilor ca să se convertească la Dumnezeu și să creadă în Domnul nostru Isus.

22Și iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalím fără ca să știu ce mi se va întâmpla acolo,

23decât doar că Duhul Sfânt îmi mărturisește din cetate în cetate și-mi spune că mă așteaptă lanțuri și necazuri.

24Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, numai să duc la capăt alergarea mea și slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu.

25Și acum, iată, eu știu că voi toți pe la care am trecut predicând evanghelia împărăției nu-mi veți mai vedea fața!

26De aceea, dau mărturie astăzi în fața voastră: eu sunt curat de sângele tuturor,

27căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

28Vegheați asupra voastră și asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu pe care și-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu!

29Eu știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi hrăpăreți, care nu vor cruța turma.

30Chiar și dintre voi se vor ridica oameni care vor spune cuvinte răstălmăcite ca să-i atragă pe discipoli după ei.

31De aceea, vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, noaptea și ziua, nu am încetat să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi!

32Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului său, care are puterea să zidească și să dea moștenirea tuturor celor care au fost sfințiți.

33Nu am râvnit nici argintul, nici aurul, nici haina nimănui;

34dar voi știți că pentru trebuințele mele și ale celor care erau cu mine au slujit aceste mâini.

35V-am arătat în toate privințele că, trudind astfel, trebuie să le veniți în ajutor celor slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci el spunea: «Este mai mare fericire a da decât a primi»”.

36După ce a spus acestea, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți.

37Atunci toți au izbucnit în plâns, l-au îmbrățișat pe Paul și l-au sărutat.

38Erau întristați mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusese, că nu aveau să mai vadă fața lui. Apoi l-au însoțit până la corabie.