Tobia 10 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Așteptarea părinților lui Tobía

1În fiecare zi, Tobít făcea numărătoarea zilelor necesare ca să meargă și să se întoarcă, iar când s-au împlinit zilele și fiul său nu venea,

2a zis: „Oare nu au fost opriți acolo? Sau oare a murit Gabaél și nu este nimeni care să-i dea argintul?”.

3Și a început să se întristeze.

4Ána, soția lui, a zis: „Copilul meu a pierit și nu mai este printre cei vii!”. A început să plângă și să jelească pentru copilul ei, zicând:

5„Vai mie, copilul meu! Te-am lăsat să pleci, lumina ochilor mei!”.

6Însă Tobít îi spunea: „Taci, nu te îngrijora, soră! Este sănătos. Mai degrabă există un motiv de întârziere acolo. Omul care a mers cu el acolo este de încredere și dintre frații noștri. Nu te mâhni pentru el, soră! Îndată va fi aici!”.

7Ea însă îi spunea: „Taci și lasă-mă, nu mă păcăli! Fiul meu a pierit”. Și în fiecare zi ieșea în fugă din casă, se uita pe drumul pe care plecase fiul ei și nu se încredea în nimeni. Iar când apunea soarele, intra, îl jelea și îl plângea toată noaptea și nu avea somn.

Întoarcerea la Niníve

8Când s-au împlinit cele paisprezece zile de nuntă pe care Raguél jurase să le facă pentru fiica lui, Tobía a mers la el și i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci eu știu că tatăl meu și mama mea nu cred că mă vor mai vedea! Acum, te rog, tată, lasă-mă să merg la tatăl meu, căci ți-am făcut cunoscut cum l-am lăsat!”.

9Raguél i-a zis lui Tobía: „Rămâi, fiule, rămâi cu mine! Voi trimite mesageri la Tobít, tatăl tău, să-i ducă vești despre tine”. Dar a zis: „Nicidecum, ci, te rog, lasă-mă să plec acum la tatăl meu!”.

10Raguél, ridicându-se, i-a dat-o lui Tobía pe Sára, soția lui, și jumătate din bunurile sale: slujitori, slujitoare, boi și oi, măgari și cămile, haine, argint și obiecte.

11I-a lăsat să plece sănătoși. L-a îmbrățișat și i-a zis: „Fii sănătos, fiule, și mergi sănătos! Domnul cerului să fie binevoitor față de voi și față de Sára, soția ta, și să-i pot vedea pe copiii voștri înainte de a muri!”.

12Sárei, fiicei lui, i-a zis: „Mergi la socrul tău, pentru că de acum ei sunt părinții tăi ca și cei care te-au născut! Mergi în pace, fiică, și să aud vești bune despre tine cât trăiesc!”. I-a îmbrățișat și le-a dat drumul.

13Iar Édna i-a spus lui Tobía: „Fiule și frate preaiubit: să te aducă înapoi și să-i văd pe copiii tăi și ai Sárei, fiica mea, cât trăiesc, înainte să mor! În fața Domnului ți-o încredințez pe fiica mea. Să nu o întristezi în toate zilele vieții tale! Mergi în pace, fiule! De acum, eu îți sunt mamă, iar Sára, soră. Să ne meargă bine tuturor, la fel, în toate zilele vieții noastre!”. I-a sărutat pe amândoi și le-a dat drumul sănătoși.

14Tobía a plecat de la Raguél sănătos, bucurându-se și binecuvântându-l pe Domnul cerului și al pământului, regele a toate, pentru că i-a călăuzit drumul. Și i-a spus: „Să am bucuria să vă cinstesc în toate zilele vieții voastre!”.