1alef Cum s-a înnegrit aurul și s-a schimbat aurul cel mai bun;
pietrele sanctuarului s-au împrăștiat
la capătul tuturor străzilor!
2bet Fiii Siónului, prețioși
și socotiți ca aurul fin,
cum de sunt considerați ca oalele de lut,
lucrarea mâinilor olarului?
3ghimel Chiar și șacalii își dau drumul
la sâni ca să-și alăpteze puii,
dar fiica poporului meu
a devenit crudă ca struții din pustiu.
4dalet Limba sugarului se lipește
de cerul gurii din cauza setei,
pruncii cer pâine,
dar nu este cine să le-o dea.
5he Cei care se hrăneau
cu delicatese stau dezolați pe străzi.
Cei crescuți
pe purpură îmbrățișează gunoiul.
6waw Nelegiuirea fiicei poporului meu
este mai mare decât păcatul Sodómei,
care a fost lovită într-o clipă,
fără ca cineva să-și fi pus mâna pe ea.
7zain Nazireii săi erau mai curați
decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupurile lor erau mai roșii
decât coralii,
chipurile lor erau ca safirul.
8het Fața lor s-a întunecat mai mult
decât funinginea;
nu mai sunt recunoscuți pe străzi,
pielea li s-a lipit de oase,
s-a uscat, a devenit ca lemnul.
9tet Sunt mai fericiți cei străpunși de sabie
decât cei care sunt răzbiți de foame,
ei care se scurg răpuși
din cauza lipsei roadelor câmpului.
10yod Mâinile femeilor, miloase,
îi fierb pe copiii lor;
ei le-au fost aliment în timpul
zdrobirii fiicei poporului meu.
11kaf Domnul și-a satisfăcut furia,
și-a revărsat mânia lui aprinsă,
a aprins un foc în Sión,
[foc] care a devorat temeliile sale.
12lamed Nu au crezut regii pământului
și toți locuitorii lumii că
opresorul și dușmanul ar fi putut
intra pe porțile Ierusalímului.
13mem din cauza
păcatelor profeților ei
și a nelegiuirilor preoților ei
care au vărsat în mijlocul său
sângele celor drepți.
14nun Rătăceau ca niște orbi pe străzi,
murdari de sânge,
ca nimeni să nu poată
să le atingă hainele.
15samec Îndepărtați-vă! Un impur!
Îndepărtați-vă, îndepărtați-vă,
căci fugeau și rătăceau
spunând printre neamuri:
„Nu vor mai locui”!
16pe Fața Domnului i-a împrăștiat,
el nu se va mai uita la ei;
nu au ridicat fața preoților,
nu au arătat îndurare față de bătrâni.
17ayn Ni se tot sfârșeau ochii
în zadar ajutorul nostru.
De la locul nostru de veghe
am vegheat spre un neam
care nu putea să ne mântuiască.
18țade Ei vânau pașii noștri,
ca să nu mergem pe străzile noastre;
s-a apropiat sfârșitul nostru,
zilele noastre s-au împlinit,
pentru că a sosit sfârșitul nostru.
19qof Urmăritorii noștri au fost mai iuți decât vulturii cerului, ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustiu.
20reș Respirația nărilor noastre,
unsul Domnului,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri”.
21șin Veselește-te și bucură-te,
fiică a Edómului,
tu, care locuiești în țara Uț!
Și peste tine va trece cupa:
te vei îmbăta și te vei dezgoli.
22tau S-a umplut nelegiuirea ta,
fiică a Siónului,
el nu te va mai deporta.
El va pedepsi nelegiuirea ta,
fiică a Edómului,
și îți va dezvălui păcatele.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
