2 Regi 7 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

1Atunci Elizéu a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: «Mâine, pe vremea aceasta, o sea de făină pe un síclu și două măsuri de grâu pe un síclu la poarta Samaríei»”.

2Slujitorul de brațul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”.

Tabăra araméilor, abandonată

3La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „Pentru ce stăm noi aici să murim?

4Dacă am zice: «Să intrăm în cetate!», este foamete în cetate și vom muri acolo; dacă vom sta aici, vom muri. Acum, să mergem și să năvălim în tabăra araméilor: dacă ne vor lăsa să trăim, vom trăi; dacă ne vor omorî, vom muri”.

5S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Arám. Au ajuns la marginea taberei lui Arám și, iată, nu era nimeni acolo!

6Domnul a făcut să se audă în tabăra lui Arám vuiet de care, tropot de cai și zgomotul unei armate puternice și și-au zis unul către altul: „Regele lui Israél i-a tocmit împotriva noastră pe regii hetéi și pe regii egipténi ca să vină împotriva noastră”.

7S-au ridicat și au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii și măgarii în tabără așa cum erau. Și au fugit ca să-și salveze viața.

8Au venit acești leproși la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut și au luat de acolo argint, aur și haine, apoi au plecat și le-au ascuns. După aceea au mers într-un cort, au luat de acolo și au plecat și le-au ascuns.

9Și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei, vom fi pedepsiți. Să mergem și să dăm de știre casei regelui!”.

10Au mers, i-au chemat pe străjerii cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra lui Arám și iată că nu este nimeni acolo, nu glas de om, ci numai caii și măgarii legați și corturile așa cum sunt”.

11Străjerii au strigat și au făcut să ajungă vestea în interiorul casei regelui.

12Regele s-a ridicat noaptea și le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac araméii: au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmpie, spunând: «Vor ieși din cetate și îi vom prinde vii, apoi vom intra în cetate»”.

13Unul dintre slujitorii regelui a răspuns: „Să se ia cinci dintre caii care au rămas în cetate – iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israél care a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulțimea lui Israél care a pierit – să-i trimitem și să vedem!”.

14Au luat două care cu cai, iar regele a trimis în spatele taberei lui Arám, zicând: „Mergeți și vedeți!”.

15Au mers după ei până la Iordán. Iată, tot drumul era plin de haine și de obiecte pe care le aruncaseră araméii în graba lor. Mesagerii s-au întors și i-au adus la cunoștință regelui.

16Poporul a ieșit și a prădat tabăra lui Arám. Și o sea de făină pe un síclu și două sea de orz pe un síclu, după cuvântul Domnului.

17Regele îl pusese pe slujitorul de a cărui mână se sprijinea la poartă; iar poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu când regele coborâse la el.

18Și a fost după cum spusese omul lui Dumnezeu regelui: „Mâine pe vremea aceasta, două sea de orz pe un síclu și o sea de făină pe un síclu la poarta Samaríei”.

19Iar slujitorul îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”, iar spusese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar de acolo nu vei mânca!”.

20Și i s-a întâmplat așa: poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.