Iudita 13 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Decapitarea lui Holoférn

1Când s-a făcut seară, slujitorii lui s-au grăbit să plece. Bagóas a închis cortul pe dinafară și i-a îndepărtat pe cei care erau prezenți din fața stăpânului său, iar ei au plecat la paturile lor pentru că erau frânți de oboseala ospățului îndelungat.

2Numai Iudíta a rămas în cort, iar Holoférn era căzut în patul lui, fiind vin vărsat de jur împrejurul lui.

3Iudíta i-a spus slujitoarei sale să stea în afara camerei ei de culcare și să aștepte ieșirea ei ca în fiecare zi. Îi spusese de fapt că va ieși pentru rugăciunea ei. Și lui Bagóas îi spusese aceleași cuvinte.

4Toți au plecat din față și nimeni nu a mai rămas în camera de dormit, de la cel mai mic până la cel mai mare. Iudíta stătea lângă patul lui și a spus în inima ei:

„Doamne, Dumnezeul

a toată puterea,

privește în ceasul acesta

la lucrarea mâinii mele

spre înălțarea Ierusalímului!

5Acum este momentul

să ai grijă de moștenirea ta

și să împlinești planul meu

pentru ruinarea dușmanilor

care s-au ridicat

împotriva noastră!”.

6Apoi, apropiindu-se de stâlpul patului care era la capul lui Holoférn, a luat de la el sabia lui,

7s-a apropiat de pat, a apucat părul capului lui și a zis: „Întărește-mă, Doamne Dumnezeul lui Israél, în ziua aceasta!”.

8Apoi, i-a lovit gâtul de două ori cu puterea ei și i-a desprins capul.

9A rostogolit trupul lui din pat, a luat plasa de pe stâlp, a ieșit imediat și i-a dat slujitoarei sale de încredere capul lui Holoférn.

10Au pus în desaga ei pentru hrană, au ieșit amândouă, cum era obiceiul lor, pentru rugăciune, au străbătut tabăra, au ocolit acea vale, au urcat muntele Betúliei și au ajuns aproape de porțile ei.

Iudíta duce la Betúlia capul lui Holoférn

11Iudíta a spus de departe celor care păzeau porțile: „Deschideți, deschideți poarta! Cu noi este Dumnezeu. Dumnezeul nostru să mai facă putere în Israél și tărie împotriva dușmanilor noștri așa cum a făcut astăzi!”.

12Când i-au auzit bărbații cetății ei vocea, s-au grăbit să coboare la poarta cetății lor și i-au chemat pe bătrânii cetății.

13Toți, de la mic la mare, au venit în fugă, căci pentru ei era ciudat ca ea să vină. I-au deschis poarta, le-au primit aprinzând foc ca să lumineze și s-au adunat în jurul lor.

14Apoi ea le-a zis: „Lăudați-l cu glas puternic pe Dumnezeu! Lăudați-l, lăudați-l pe Dumnezeul care nu și-a îndepărtat îndurarea de la casa lui Israél, ci i-a distrus pe dușmanii noștri prin mâna mea în noaptea aceasta!”.

15Scoțând din desagă capul, l-a arătat și le-a spus: „Iată capul lui Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor! Iată și plasa sub care zăcea în beția lui! Domnul l-a lovit prin mâna unei femei.

16Viu este Domnul, care m-a ocrotit pe calea mea pe care am mers, pentru că fața mea l-a amăgit spre pieirea lui. El nu a făcut niciun păcat cu mine spre dezonoare și rușine!”.

17Tot poporul era uluit și, plecându-se, s-au prosternat înaintea lui Dumnezeu și au zis: „Binecuvântat ești tu, Dumnezeul nostru, care i-ai disprețuit în ziua de astăzi pe dușmanii poporului tău!”.

18Iar Ozía i-a zis:

„Binecuvântată ești tu, fiică,

de Dumnezeul cel Preaînalt

mai mult decât toate femeile

de pe pământ

și binecuvântat

este Domnul Dumnezeul nostru,

care a creat cerurile și pământul,

care te-a călăuzit să retezi capul

comandantului dușmanilor noștri!

19Nu se va îndepărta speranța ta

din inima oamenilor

care își vor aminti

de puterea lui Dumnezeu

până în veci.

20Dumnezeu să-ți dăruiască

cele care sunt spre înălțare veșnică

și să te viziteze cu binefacerile sale,

pentru că nu ți-ai cruțat viața

în timpul umilirii

poporului nostru,

ci te-ai împotrivit căderii noastre

umblând pe

cea dreaptă a Dumnezeului nostru!”.

Și tot poporul a zis:

„Așa să fie! Așa să fie”.