Iudita 16 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

1Iudíta a zis:

„Începeți o cântare

pentru Dumnezeul meu cu timpane,

cântați Domnului cu cimbale,

alcătuiți psalmi și laude,

preamăriți și invocați numele lui!

2Dumnezeul care frânge războaiele

este Domnul.

Căci în taberele lui,

în mijlocul poporului,

m-a smuls din mâna

celor care mă urmăreau.

3Au venit asiriénii din munți,

din nord au venit cu zecile de mii ale armatei lor;

mulțimea lor a blocat torente

și caii lor au acoperit dealuri.

4Au spus că vor da foc ținuturilor mele,

pe tinerii mei cu sabia îi vor nimici,

pe sugarii mei la pământ

îi vor pune,

pe copiii mei ca pradă îi vor da,

iar fecioarele mele să fie răpite.

5Însă Domnul cel Atotputernic

i-a respins printr-o mână

de femeie.

6Căci cel puternic

al lor nu de tineri a fost doborât,

nici fii de titani nu l-au lovit,

nici giganți nu l-au copleșit,

ci Iudíta, fiica lui Merári,

cu frumusețea chipului ei

l-a dezarmat.

7Și-a dezbrăcat haina văduviei sale

pentru înălțarea celor chinuiți

ai lui Israél,

și-a uns fața cu miresme;

8și-a legat părul cu o panglică

și și-a pus haină de in

pentru a-l seduce.

9Sandala ei i-a răpit ochiul

și frumusețea i-a subjugat sufletul;

dar sabia i-a retezat gâtul.

10Perșii s-au înfiorat de îndrăzneala ei

și mezii de curajul ei s-au tulburat.

11Atunci, cei umili ai mei au urlat

și cei slabi s-au temut

și au încremenit;

și-au ridicat glasurile

și ei s-au întors.

12Fii de copile i-au străpuns,

ca pe niște copii de fugari i-au rănit;

au pierit în bătălia Domnului meu.

13Îi voi cânta Dumnezeului meu

o cântare nouă.

Mare ești, Doamne, și preamărit,

minunat în putere și de neîntrecut.

14Să-ți slujească ție toată creația!

Căci tu ai spus și s-au făcut,

ai trimis Duhul tău și au fost create;

nu este nimeni care

să se împotrivească glasului tău.

15Munții și apele se vor clătina

din temelii

și stâncile se vor topi

precum ceara înaintea feței tale.

Dar cu cei care se tem de tine

tu ești binevoitor.

16Pentru tine este mic lucru orice jertfă

de bună mireasmă

și prea neînsemnată este

toată grăsimea pentru arderea de tot.

Dar cel care se teme

de Domnul este mare în toate.

17Vai de națiunile care se ridică

împotriva poporului meu!

Domnul cel Atotputernic

le va pedepsi în ziua judecății,

le va da foc și viermi în trupul lor

și vor plânge de durere în veci”.

18Atunci, când a ajuns la Ierusalím, s-a prosternat înaintea Domnului. Și după ce s-a curățat poporul, au adus arderile lor de tot, darurile de bunăvoie și ofrandele.

19Iudíta a adus toate obiectele lui Holoférn pe care i le dăduse poporul și plasa pe care o luase ea din camera lui de dormit și a dat-o lui Dumnezeu ca anatema.

20Poporul s-a bucurat în Ierusalím, în fața sanctuarului, timp de trei luni și Iudíta a rămas cu ei.

21După acele zile, fiecare s-a întors la moștenirea sa, iar Iudíta a plecat la Betúlia și a rămas la proprietatea ei. Cât timp a trăit, a fost cinstită în toată țara.

22Mulți au dorit-o, dar nu a cunoscut-o niciun bărbat în toate zilele vieții ei din ziua în care a murit Manáse, soțul ei, și a fost adăugat la poporul lui.

23Înaintând foarte mult în vârstă, a îmbătrânit în casa soțului ei până la o sută cinci ani. A lăsat-o în libertate pe slujitoarea ei de încredere, a murit în Betúlia și au îngropat-o în peștera soțului ei, Manáse.

24Casa lui Israél a plâns-o timp de șapte zile. Înainte de moartea ei, și-a împărțit bunurile tuturor rudelor lui Manáse, soțul ei, și rudelor din neamul ei.

25Nu a mai fost cine să îi facă să se teamă pe fiii lui Israél în zilele Iudítei și după moartea ei mult timp.