1Nu dori
mulțime de fii buni la nimic
și nu te bucura de fiii nelegiuiți!
2Dacă se înmulțesc, nu te bucura de ei
decât dacă este în ei teama de Domnul!
3Nu te încrede în viața lor
și nu te sprijini pe mulțimea lor!
Vei geme de o durere prematură
și pe neașteptate vei cunoaște
sfârșitul lor.
Căci este mai bun unul decât o mie
și să mori fără copii decât să ai
copii nelegiuiți.
4De la un singur om cugetat
cetatea va fi populată,
dar tribul celor fărădelege
va fi devastat.
5Multe astfel au văzut ochii mei și urechea mea a auzit
și mai grave decât acestea.
6Focul se aprinde
în adunarea păcătoșilor
și mânia ia foc
în neamul neascultător.
7[Domnul] nu i-a iertat
pe giganții din vechime
care s-au ridicat prin forța lor.
8Nu i-a cruțat
pe cei care locuiau cu Lot,
ei care făceau lucruri abominábile
din cauza aroganței lor.
9Nu a avut milă de neamul pierzării
care s-a exaltat prin păcatele sale.
Toate acestea le-a făcut
pentru neamurile cu inima împietrită
și pentru mulțimea sfinților săi
nu a fost mângâiat.
10Tot așa
cu cei șase sute de mii de pedestrași
care s-au adunat împreună
în împietrirea inimii lor.
Biciuind, îndurându-se, lovind, vindecând, Domnul i-a păstrat în milă și educație .
11Chiar dacă ar fi unul singur
cu grumazul înțepenit,
ar fi de mirare aceasta:
să scape nepedepsit.
Căci îndurarea și mânia sunt la el,
el este puternic în îndurare,
dar își revarsă mânia.
12Cât de mare este îndurarea lui,
tot atât de mare este și mustrarea lui.
El judecă omul după faptele sale.
13Cel păcătos nu va fugi cu prada,
iar răbdarea celui pios
nu va fi înșelată.
14Va ține cont
de orice de îndurare;
fiecare va afla conform
cu faptele sale.
15 Domnul l-a împietrit pe Faraón
ca să nu-l cunoască,
așa încât să fie cunoscute
lucrările sale celor de sub cer.
Răsplata este sigură16 Întregii creații i-a dezvăluit
îndurarea sa,
iar lumina lui și întunericul
le-a împărțit oamenilor.
17Nu spune:
„Mă voi ascunde de Domnul
și cine-și va aduce aminte de mine
din înălțimi?
În poporul numeros
nu voi fi cunoscut
și cine este sufletul meu în creația
fără limite?”.
18Iată, cerul și cerul cerurilor,
abisul și pământul
se vor cutremura la vizitarea lui!
Tot universul a fost făcut
și se face prin voința lui .
19Tot la fel și munții,
și temeliile pământului
vor tremura de spaimă
când el va privi la ele.
20La acestea nu se gândește inima
și căile sale cine le ia în seamă?
21Ca furtuna pe care omul nu o vede,
cele mai multe dintre lucrările sale
rămân în ascuns.
22Faptele dreptății, cine le va vesti
sau cine le va aștepta?
Alianța lui este departe.
Aprecierea tuturor va fi la sfârșit.
23Acestea le gândește
cel cu inima mică,
iar bărbatul necugetat și rătăcit
se gândește la nebunii.
Omul, în creație24Ascultă-mă, fiule,
și învață cunoașterea
și apleacă-te cu inima
asupra cuvintelor mele!
25Îți voi dezvălui cu măsură educația
și cu grijă îți voi vesti cunoașterea.
26În judecata Domnului
au fost lucrările lui de la început
și de la facerea lor
a deosebit părțile lor.
27A ordonat pe veci lucrările lui
și începuturile lor
pentru generațiile lor:
nu au flămânzit, nu au obosit
și nu au încetat de la lucrările lor.
28Niciuna nu s-a ciocnit cu vecina ei
și până în veci nu vor fi neascultătoare față de cuvântul lui.
29După acestea, Domnul
va privi la pământ
și-l va umple de bunurile sale.
30El a acoperit fața
cu tot felul de ființe vii
și în el se vor întoarce.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
