1Este un rău pe care l-am văzut sub soare și care era mare asupra oamenilor.
2Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăție, avere și glorie și nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său își dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deșertăciune și o mare slăbiciune.
Lungimea vieții și decepțiile ei3Dacă unui om i se nasc o sută și dacă trăiește mulți ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri și nici nu are un mormânt, am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.
4Căci acesta vine în deșertăciune și se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric.
5El nu a văzut nici soarele și nu l-a cunoscut, și totuși odihna lui este mai mare decât a acestuia.
6Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani și nu ar vedea binele, oare nu merge în același loc cu toți?
Omul rămâne nesatisfăcut7Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși sufletul lui nu se satură.
8Ce avantaj are înțeleptul față de nesimțit? Și ce-i celui umil să știe că merge înaintea celor vii?
9Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
10Ceea ce este deja i s-a pus numele și este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el.
11Căci sunt lucruri multe care măresc deșertăciunea: ce avantaj are omul?
12Cine știe ce este bine pentru om în viață? În timpul zilelor vieții lui deșarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
