1Mândria înălțimilor
este firmamentul curat,
înfățișarea cerului în viziunea gloriei.
2Soarele, când apare, vestește la ieșirea lui
ca un semn minunat
lucrarea Celui Preaînalt.
3La amiază, usucă pământul
și în fața arșiței sale, cine va sta?
4Se suflă în cuptor asupra lucrărilor
de ardere,
soarele arde munții
de trei ori mai mult,
răsuflă aburi de foc făcând să strălucească raze și orbește ochii.
5Mare este Domnul care l-a făcut
și care, prin cuvintele lui,
grăbește cursul!
Luna6Și luna, mereu la timpul ei,
arată timpurile și semnele veacului.
7De la lună este semn
pentru sărbătoare,
splendoare care descrește
până la sfârșit.
8După numele ei
este și lunilor,
în mod minunat crescând
în schimbării,
semn al taberelor din înălțime,
strălucind pe firmamentul cerului.
Stelele9Frumusețea cerului este gloria stelelor, podoabă care luminează
în înălțimile Domnului.
10La cuvintele Celui Sfânt stau după rânduială și nu slăbesc în străjile lor.
Curcubeul
11Privește curcubeul
și binecuvântează-l pe cel care l-a făcut;
este foarte frumos în strălucirea lui.
12Încercuiește cerul cu un arc de glorie:
mâinile Celui Preaînalt l-au întins.
Fenomene naturale13Grăbește zăpada la hotărârea lui
și zorește fulgerele judecății sale.
14Pentru aceasta s-au deschis vistieriile
și au zburat norii ca păsările.
15Prin măreția lui a întărit norii
și a fărâmat pietrele grindinei.
17aGlasul tunetului său
a mustrat pământul.
16La arătarea lui se vor cutremura munții și prin voința lui va sufla vântul de la miazăzi.
17b[Tot așa] și furtuna din nord,
și vârtejul de vânt.
El presară zăpada ca niște păsări care zboară, ca lăcusta care se lasă este căderea ei.
18Ochiul admiră frumusețea albului ei
și inima se minunează
pentru fulguirea ei.
19Revarsă chiciura ca sarea
și, întărindu-se, devine
ca vârfurile de spini.
20Va sufla vântul rece de la nord,
va întări pojghiță peste apă,
se va lăsa peste toată adunarea de apă
și apa se va înveșmânta ca într-o platoșă.
21Va distruge munții și va arde pustiul, va face, ca focul, să dispară verdeața.
22Vindecare pentru toate
este înnorarea rapidă
și roua, ivindu-se după arșiță, înveselește.
23Prin gândul lui a domolit abisul
și a plantat în el insule.
24Cei care navighează pe mare
povestesc despre pericolele ei,
iar noi ne mirăm când auzim
cu urechile noastre.
25Acolo sunt lucruri ciudate
și minunate,
diversități din toate ființele și monștrii.
26Prin el, mesagerul său
călătorește bine
și, prin cuvântul lui,
toate stau împreună.
27Multe am putea spune,
dar nu vom ajunge la capăt;
Dar ca final al cuvintelor:
El este totul.
28Cum am putea să-l glorificăm?
Căci el este cel mare,
mai presus de toate lucrările sale.
29Domnul este înfricoșător
și foarte mare
și puterea lui este minunată.
30Glorificându-l pe Domnul,
preaînălțați-l cât puteți,
dar tot va fi mai presus!
Și încă preaînălțându-l,
măriți puterea și nu obosiți,
dar tot nu veți ajunge la capăt!
31Cine l-a văzut
și cine va povesti despre el?
Cine-l va preamări după cum este?
32Sunt multe ascunse
mai mari decât acestea,
căci noi am văzut puține
dintre lucrările sale.
33Pe toate le-a făcut Domnul
și celor pioși le-a dat înțelepciune.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
