Matei 27 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Isus este dus înaintea lui Pilát(Mc 15,1; Lc 23,1-2; In 18,28-32)

1Iar când s-a făcut dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte.

2Și, legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pilát, guvernatorul.

Moartea lui Iúda(Fap 1,18-19)

3Atunci Iúda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remușcare, a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți,

4spunând: „Am păcătuit, vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne privește? Tu vei vedea!”.

5Și aruncând arginții în templu, a plecat și s-a spânzurat.

6Iar arhiereii, luând arginții, au zis: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt prețul sângelui”.

7Iar ei, ținând consiliu, au cumpărat cu Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor.

8De aceea se numește ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”.

9Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremía profetul, care zice: «Și au luat treizeci de arginți, prețul celui vândut

, care a fost stabilit

de fiii lui Israél

10și i-au dat pe Ogorul Olarului, așa cum îmi poruncise Domnul».

Isus, înaintea lui Pilát(Mc 15,2-5; Lc 23,2-5; In 18,33-38)

11Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând: „Tu ești regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „Tu o spui”.

12Și, în timp ce era acuzat de arhierei și de bătrâni, nu răspundea nimic.

13Atunci i-a zis Pilát: „Nu auzi câte mărturisesc împotriva ta?”.

14Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.

Condamnarea lui Isus(Mc 15,6-15; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16)

15La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut pentru popor, pe care îl voiau ei.

16Pe atunci aveau un deținut vestit, numit Barába.

17Deci, adunându-se ei, Pilát le-a zis: „Pe cine vreți să vi-l eliberez: pe Barába sau pe Isus care se numește Cristos?”.

18Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.

19Și, în timp ce ședea la judecată, soția lui i-a trimis vorbă: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!”.

20Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barába, iar pe Isus să-l dea la moarte.

21Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?”. I-au răspuns: „Pe Barába!”.

22Pilát le-a zis: „Așadar, ce să fac cu Isus care se numește Cristos?”. Au zis toți: „Să fie răstignit!”.

23El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?”. Ei însă strigau și mai tare: „Să fie răstignit!”.

24Văzând Pilát că nu folosește la nimic, dimpotrivă, agitația devenea tot mai mare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veți vedea!”.

25Tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”.

26Atunci li l-a eliberat pe Barába, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.

Încoronarea cu spini(Mc 15,16-20; In 19,2-3)

27Atunci, soldații guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul lui toată cohorta

28și, după ce l-au dezbrăcat, l‑au acoperit cu o mantie purpurie.

29Împletind o coroană de spini, i‑au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie și, îngenunchind înaintea lui, își băteau joc de el, spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!”.

30Apoi, scuipându-l, îi luau trestia și-l loveau peste cap.

31După ce și-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie și l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Răstignirea lui Isus(Mc 15,21-32; Lc 23,26-43; In 19,17-27)

32În timp ce ieșeau, au găsit un om din Ciréne cu numele de Símon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.

33Ajungând la locul numit Gólgota, care înseamnă locul Craniului,

34i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea.

35După ce l-au răstignit, au împărțit hainele lui aruncând zarurile;

36apoi, așezându-se, au rămas acolo să-l păzească.

37Au pus deasupra capului său cauza, scrisă: „Acesta este Isus, regele iudeilor”.

38Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.

39Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap

40și spunând: „Tu, care dărâmi templul și-l construiești în trei zile, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”.

41La fel și arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii și cu bătrânii și spuneau:

42„Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israélului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el!

43S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l salveze acum dacă îl iubește! Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.

44Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu el îl insultau.

Moartea lui Isus(Mc 15,33-41; Lc 23,44-49; In 19,28-30)

45De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea.

46Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.

47Unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau: „Acesta îl cheamă pe Ilíe!”.

48Și, îndată, unul dintre ei a alergat și, luând un burete, l-a înmuiat în oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea.

49Iar ceilalți spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilíe să-l salveze!”.

50Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, și-a dat duhul.

51Și, iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat,

52mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților morți au înviat

53și, ieșind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă și s-au arătat multora.

54Atunci centurionul și cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat și au spus: „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.

55Erau acolo și multe femei care priveau de departe. Unele îl urmaseră pe Isus din Galiléea slujindu-i.

56Printre ele erau Maria Magdaléna, Maria, lui Iacób și a lui Iosíf, și mama fiilor lui Zebedéu.

Înmormântarea lui Isus(Mc 15,42-47; Lc 23,50-56; In 19,38-42)

57Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatéea, al cărui nume era Iosíf, care era și el discipol al lui Isus.

58Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilát trupul lui Isus. Atunci Pilát a poruncit să-i fie dat.

59Iosíf, luând trupul, l-a înfășurat într-un giulgiu curat

60și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.

61Iar Maria Magdaléna și cealaltă Marie ședeau acolo, înaintea mormântului.

Pază la mormânt

62În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilát

63și i-au spus: „Domnule, ne-am amintit că acel înșelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia».

64Poruncește deci să fie sigilat mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure și să spună poporului: «A înviat din morți»! Iar înșelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”.

65Pilát le-a zis: „Aveți garda, mergeți și sigilați cum știți!”.

66Ei s-au dus și au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.