1 Regi 18 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Întâlnirea dintre Ilíe și Obadía

1După multe zile, cuvântul Domnului a fost către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi și arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe fața pămânului!”.

2Ilíe a mers să i se arate lui Aháb.

Era foamete grea în Samaría.

3Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era peste palat. Obadía se temea mult de Domnul.

4Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeții Domnului, Obadía a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci în peșteră și se îngrijea de ei cu pâine și apă.

5Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în țară la toate izvoarele de apă și la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu-i nimicim dintre animalele noastre!

6Și-au împărțit țara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un drum.

7Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu fața și a zis: „Tu ești, stăpânul meu, Ilíe?”

8El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi și spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este!»!”.

9Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare?

10Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Și când se spunea că nu ești acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit.

11Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este!› »?

12Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Eu voi merge și-i voi spune lui Aháb și el nu te va găsi și mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea mea.

13Nu i s-a adus la cunoștință oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeții Domnului? Cum am ascuns dintre profeții Domnului câte cincizeci într-o peșteră și m-am îngrijit de ei cu pâine și cu apă?

14Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este!› »? El mă va ucide”.

15Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în fața căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui!”.

16Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb și i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe.

Ilíe și Aháb

17Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu ești cel care îl tulbură pe Israél!”.

18Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Báali.

19Acum, trimite și adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Báal și pe cei patru sute de profeți ai Așérei care mănâncă la masa Izabèlei!”.

Sacrificiul de pe Carmél

20Aháb a trimis la toți fiii lui Israél și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmél.

21Ilíe s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vă veți clătina în două părți? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după el, iar dacă este Báal, mergeți după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic.

22Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Báal sunt patru sute cincizeci.

23Să ni se dea doi tauri! Ei să-și aleagă un taur pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc.

24Să chemați numele dumnezeului vostru și eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul”.

25Ilíe le-a zis profeților lui Báal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, căci sunteți mai mulți! Invocați numele dumnezeului vostru, dar nu puneți foc!”.

26Ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineață până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet și nimeni să răspundă. Și săltau lângă altarul pe care îl făcuseră.

27La amiază, Ilíe își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândește sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme și se va trezi!”.

28Ei au strigat mai tare și-și făceau tăieturi cu săbii și cuțite până s-au umplut de sânge.

29După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă și niciun semnal de atenție.

30Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat.

31A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób către care fusese cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”.

32A construit cu pietre un altar pentru numele Domnului și a făcut un șanț de mărimea a două sea

de sămânță de jur împrejurul altarului.

33A așezat lemnele, a tăiat în bucăți taurul și l-a pus pe lemne.

34Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și vărsați-le peste arderea de tot și peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceți o dată!”. Și au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceți-o] pentru a treia oară!”. Și ei au făcut a treia oară.

35Apa curgea în jurul altarului, ba chiar și șanțul s-a umplut cu apă.

36Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél: fă să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israél și eu sunt slujitorul tău! Și că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri.

37Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu și că tu le întorci inima înapoi!”.

38Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și praful și a supt apa care era în șanț.

39Tot poporul a văzut, a căzut cu fața și a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”.

40Ilíe le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chișón și i-a înjunghiat acolo.

41Apoi Ilíe i-a zis lui Aháb: „Mergi, mănâncă și bea, căci este un vuiet mare de ploaie!”.

42Aháb a mers să mănânce și să bea. Ilíe însă a urcat pe vârful Carmélului, s-a aplecat la pământ și și-a pus fața între genunchi.

43I-a zis slujitorului său: „Mergi și privește spre mare!”. El s-a dus, a privit și a zis: „Nu este nimic”. Dar i-a zis: „Întoarce-te de șapte ori!”.

44A șaptea oară, a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci a zis: „Mergi și spune-i lui Aháb: «Înhamă și coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”.

45În câteva clipe, cerul s-a întunecat de nori. Și a fost vânt și ploaie mare. Aháb a încălecat și a plecat la Izreél.

46Mâna Domnului a venit peste Ilíe. Și-a încins coapsele și a alergat înaintea lui Aháb până la intrarea în Izreél.