1Iată, speranța ta este falsă!
Oare nu este dărâmat cineva chiar și la vederea lui?
2Nu este nimeni așa de îndrăzneț,
ca să-l ațâțe.
Cine este cel care va putea sta în fața mea?
3Cine mi-a venit înainte ca să-l răsplătesc?
Tot ce este sub ceruri este al meu.
4Nu voi trece sub tăcere vorbăria lui,
nici cuvintele viteze,
nici frumusețea ordinii sale.
5Cine-și va descoperi în față îmbrăcămintea
și cine va intra printre dinții săi dubli?
6Cine poate deschide porțile gurii lui?
În jurul dinților lui este teroare.
7Șirurile scuturilor sunt mărețe,
strânse cu o pecete strâmtă.
8Se ating unul de altul,
încât vântul nu trece printre ele.
9Se ating unul de altul,
sunt prinse și nu pot fi despărțite.
10Strănuturile sale fac să lucească lumina, ochii săi sunt ca pleoapele zorilor.
11Din gura lui pleacă flăcări,
scapără ca niște scântei de foc.
12Din nările lui iese fum,
ca o oală aburindă și un cuptor arzând.
13Suflarea lui aprinde cărbunii
și din gura lui iese o flacără.
14În grumazul lui stă puterea
și înaintea lui saltă groaza.
15Ceea ce atârnă de trupul lui este lipit,
turnat pe el și nu se mișcă.
16Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
17Când se ridică, se înspăimântă cei puternici,
dau greș din cauza terorilor.
18Cel care apropie de el sabia nu o ridică, nici sulița, nici săgeata, nici lancea.
19Consideră fierul ca paiul
și bronzul, ca lemnul putred.
20Nu-l pune pe fugă săgeata,
iar pietrele de praștie se întorc la el ca pleava.
21Ca pleava este considerată bâta
și râde de lancea care vibrează.
22Sub el sunt cioburi ascuțite:
se întinde ca grapa peste pământ.
23Face să clocotească adâncul ca o oală
și marea o pune ca unsoare.
24În urma lui este o cărare de lumină
și abisul este considerat precum căruntețea.
25Nu este pe pământ cine să-l domine;
el este făcut să fie fără frică.
26Privește toate cele semețe,
el este rege peste toți puii animelelor feroce”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
