Faptele apostolilor 24 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Iudeii îl acuză pe Paul în fața lui Félix

1După cinci zile, a coborât marele preot Ananía, împreună cu unii bătrâni și cu un retor, numit Tertúlus, și s-au înfățișat la procurator, pe Paul.

2Chemându-l, Tertúlus a început să-l acuze, spunând: „Datorită ție ne bucurăm de multă pace și datorită grijii tale s-au îmbunătățit multe pentru poporul acesta.

3Noi mărturisim aceasta în orice mod și pretutindeni cu toată recunoștința, preabunule Félix!

4Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog, în bunătatea ta, să ne asculți câteva momente!

5Ne-am dat seama că omul acesta este ca o ciumă, căci stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea, fiind capul ereziei nazarinenilor.

6A încercat chiar să profaneze templul, dar noi l-am prins.

7

8Tu însuți, interogându-l, vei putea afla toate aceste lucruri de care îl acuzăm noi”.

9I s-au alăturat și iudeii, susținând că așa este.

Discursul de apărare al lui Paul

10Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Paul a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul acestui popor, mă voi apăra cu încredere.

11Cum ai putut afla, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalím să mă prostern.

12Și nici în templu, nici în sinagogi, nici într-o cetate nu m-au găsit certându-mă sau provocând răscularea mulțimii.

13De fapt, nici n-ar putea să-ți dovedească lucrurile de care mă acuză acum.

14Totuși îți mărturisesc că îl cinstesc pe Dumnezeul părinților după calea pe care ei o numesc „erezie”, crezând tot ceea ce este scris în Lege și în Profeți,

15având aceeași speranță în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.

16De aceea, mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

17După mai mulți ani, am venit să aduc ajutoare neamului meu și sacrificii.

18În timp ce făceam aceasta, nu în mijlocul mulțimii și nici în zarvă, m-au găsit purificat în templu

19câțiva iudei din Asia. Aceștia ar fi trebuit să vină la tine și să mă acuze dacă ar fi avut ceva împotriva mea,

20sau să spună ei înșiși dacă au găsit vreo nelegiuire când am stat în fața Sinédriului,

21în afară de acest singur cuvânt pe care l-am strigat în timp ce stăteam înaintea lor: «Pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat înaintea voastră»”.

Paul este întemnițat la Cezaréea

22Félix, care cunoștea amănunțit calea, i-a amânat, spunând: „Când va coborî tribunul Lýsias, voi lua o hotărâre în privința cazului vostru”.

23A poruncit centurionului ca să fie păzit, dar să aibă libertate și să nu fie împiedicat nimeni dintre ai lui ca să-i slujească.

24După câteva zile, a venit Félix cu soția lui, Drusíla, care era evreică. L-a chemat pe Paul și l-a ascultat vorbind despre credința în Isus Cristos.

25Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Félix a fost cuprins de frică și i-a răspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”.

26El spera totodată că va obține bani de la Paul. De aceea îl chema deseori ca să stea de vorbă cu el.

27După ce s-au împlinit doi ani, lui Félix i-a urmat Porcius Féstus. Félix, care voia să facă pe placul iudeilor, l-a lăsat pe Paul în închisoare.