1În anul o sută șaizeci, Alexándru Epifánul, lui Antióh, a mers și a cucerit Ptolemáis; a fost primit acolo și a devenit rege.
2Regele Demétrios a auzit, a adunat o armată foarte numerosă și a ieșit la luptă în întâmpinarea lui.
3Demétrios a trimis scrisori la Ionatán cu cuvinte de pace ca să-l măgulească.
4Pentru că spunea: „Să încheiem repede pace cu ei, înainte ca să o încheie Alexándru împotriva noastră!
5Căci își va aminti de toate relele pe care le-am făcut împotriva lui, a fraților lui și a neamului său”.
6I-a dat lui puterea de a aduna armate, de a pregăti arme și de a fi aliatul său. Și a spus să i se dea înapoi ostaticii din Ácra.
7Ionatán a venit la Ierusalím și a citit scrisorile în auzul întregului popor și a tuturor celor din fortăreață.
8Ei s-au înspăimântat foarte mult când au auzit că regele i-a dat putere să adune armată.
9Cei din fortăreață i-au dat înapoi lui Ionatán ostaticii, iar el i-a încredințat părinților lor.
10Ionatán s-a stabilit la Ierusalím și a început să reconstruiască și să restaureze cetatea.
11Le-a zis celor care făceau lucrările să întărească zidurile și muntele Sión de jur împrejur cu pietre cadrate, ca să fie fortăreață. Și ei au făcut întocmai.
12Străinii care erau în fortărețele pe care le construise Bahídes au fugit.
13Fiecare a abandonat locul lui și a mers în țara proprie.
14Doar în Baitsúr au fost lăsați câțiva dintre cei care părăsiseră legea și obiceiurile, pentru că era loc de refugiu.
15Regele Alexándru a auzit de promisiunile pe care i le făcuse Demétrios lui Ionatán și i s-au povestit războaiele și faptele de vitejie pe care le făcuseră el și frații lui și loviturile pe care le înduraseră.
16Și a spus: „Oare vom mai găsi noi un bărbat ca acesta? Să-l facem acum prietenul și aliatul nostru!”.
17A scris scrisori și i le-a trimis, zicând aceste cuvinte:
18„Regele Alexándru, fratelui Ionatán, salutare!
19Am auzit că ești un bărbat foarte puternic și vrednic să fii prietenul nostru.
20Te stabilim astăzi mare preot al poporului tău și vei fi numit prietenul regelui – i-a trimis purpură și coroană de aur – îngrijește-te de cele ale noastre și păstrează prietenia noastră!”.
21Ionatán a îmbrăcat veșmântul sacru în luna a șaptea a anului o sută șaizeci, în Sărbătoarea Corturilor. A adunat armată și a pregătit multe arme.
Scrisoarea lui Demétrios I către Ionatán22Demétrios a auzit aceste lucruri, s-a întristat și a zis:
23„De ce am făcut aceasta? Alexándru a luat-o înaintea noastră și a obținut prietenia iudeilor ca să-l susțină.
24Îi voi scrie și eu o scrisoare de încurajare și de cinstire și ca să-mi fie de ajutor.
25Și a trimis la ei cu aceste cuvinte:
„Regele Demétrios, neamului iudeilor, salutare!
26Am auzit că ați respectat înțelegerile încheiate cu noi, că ne-ați rămas prieteni și că nu ați trecut de partea dușmanilor noștri și ne-am bucurat.
27Acum, rămâneți mai departe fideli față de noi și noi vă vom răsplăti cu binefaceri pentru ceea ce faceți pentru noi!
28Vă vom ierta de multe taxe și vă vom da daruri.
29Acum vă dezleg și vă iert pe voi și pe toții iudeii de tributuri, de taxa pentru sare și pentru coroane.
30Din ziua de azi vă scutesc de plata treimii din semănături, de cea a jumătății din roadele pomilor care mi se cuvin mie și niciodată nu le voi mai lua din ziua de azi și până în vecie de la țara lui Iúda și de la cele trei districte care i-au fost adăugate din Samaría și Galiléea.
31Ierusalímul să fie sfântă și să i se ierte ei și teritoriilor sale zeciuielile și birurile!
32Renunț și la puterea asupra fortăreței din Ierusalím și o dau marelui preot ca să așeze în ea oamenii pe care îi va alege el ca s-o păzească.
33Tuturor persoanelor dintre iudei care au fost luate în captivitate din țara lui Iúda prin tot regatul meu le dăruiesc libertatea în dar și toți să fie scutiți de dări și de taxele pe animale.
34Toate sărbătorile, de sâmbătă și de lună nouă, zilele rânduite, trei zile înainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare să fie toate zile de scutire de dări pentru toți iudeii care sunt în tot regatul meu!
35Nimeni nu va avea dreptul să le ceară plată și să supere pe vreunul dintre ei în orice lucru.
36Să fie înscriși dintre iudei în armatele regelui până la treizeci de mii de bărbați și să li se dea solda cum se dă tuturor celor din armatele regelui!
37Vor fi stabiliți dintre ei în fortărețele mari ale regelui și dintre aceștia, care sunt de încredere vor fi puși peste treburile regatului. Cei care sunt peste ei și căpeteniile lor să fie aleși dintre ei și să se supună legilor proprii așa cum va hotărî regele în pământul lui Iúda!
38Cele trei districte care au fost adăugate din ținuturile Samaríei să fie alipite la Iudéea pentru ca să fie considerate ca aparținând unui singur și să nu se supună altei autorități decât marelui preot!
39Dau în dar Ptolemáis cu ceea ce stăpânește ea sanctuarului din Ierusalím pentru cheltuielile proprii sanctuarului.
40De la mine dau cincisprezece mii de sícli de argint din veniturile regelui din locurile potrivite.
41Tot restul care nu l-au dat funcționarii ca mai înainte îl vor da de acum pentru lucrările casei.
42Cei cinci mii de sícli de argint pe care îi luau din bunurile sanctuarului, după regula fiecărui an, să fie lăsați, deoarece ei se cuvin preoților care slujesc!
43Cei care vor fugi în templul din Ierusalím și în toate teritoriile lui din cauza datoriilor către rege sau din alte motive să fie lăsați liberi ei și tot ceea ce au în regatul meu!
44Pentru reconstruirea și restaurarea lucrurilor sanctuarului, cheltuiala să fie pusă pe seama regelui!
45Pentru reconstruirea zidurilor Ierusalímului și a fortificațiilor de jur împrejur, cheltuiala să fie pusă pe seama regelui ca și cea pentru reconstruirea zidurilor din Iudéea!”.
Moartea lui Demétrios I46Când Ionatán și poporul au auzit aceste cuvinte, nu au crezut în ele și nu le-au acceptat, pentru că își aminteau de relele mari pe care le făcuse în Israél și că îi chinuise foarte mult.
47Le-a plăcut de Alexándru, pentru că el a fost cel dintâi care trimis cuvinte de pace și au fost aliații lui în toate zilele.
48Alexándru și-a adunat armate mari și și-a fixat tabăra împotriva lui Demétrios.
49Cei doi regi s-au ciocnit în luptă; tabăra lui Demétrios a fugit, dar Alexándru i-a urmărit și a fost mai tare decât ei.
50Lupta s-a îndârjit foarte mult până la asfințitul soarelui și Demétrios a căzut în ziua aceea.
Alianța dintre Alexándru, Ptoleméu și Ionatán51Alexándru a trimis mesageri la Ptoleméu, regele Egiptului, cu aceste cuvinte:
52„M-am întors la regatul meu și m-am așezat pe tronul părinților mei, am pus mâna pe putere, l-am înfrânt pe Demétrios și am luat în stăpânire țara noastră.
53Am purtat bătălie cu el, iar el și tabăra lui a fost zdrobită de noi și ne-am așezat pe tronul domniei sale.
54Acum să stabilim prietenie între noi! Dă-mi-o pe fiica ta de soție, voi deveni ginerele tău și îți voi da ție și ei daruri demne de tine!”.
55Regele Ptoleméu a răspuns: „Fericită să fie ziua în care te-ai întors în țara părinților tăi și te-ai așezat pe tronul lor de domnie!
56Voi face cum ai scris. Dar vino în întâmpinarea mea la Ptolemáis ca să ne vedem! Te voi face ginerele meu, după cum ai spus”.
57Ptoleméu a ieșit din Egipt împreună cu Cleopátra, fiica lui, și a venit la Ptolemáis în anul o sută șaizeci și doi.
58Regele Alexándru i-a ieșit în întâmpinare și i-a dat-o pe Cleopátra, fiica lui. Au făcut nunta ei la Ptolemáis, după regilor, cu mare pompă.
59Regele Alexándru i-a scris lui Ionatán să-i vină în întâmpinare.
60El a mers la Ptolemáis cu alai și i-a întâlnit pe cei doi regi: le-a dat lor argint și aur, iar prietenilor lor multe daruri și a aflat bunăvoință înaintea lor.
61Însă s-au adunat împotriva lui niște oameni răutăcioși din Israél, bărbați fărădelege, ca să se plângă împotriva lui, dar regele nu le-a dat atenție.
62Din contră, regele a poruncit să îl dezbrace pe Ionatán de hainele lui și să-l îmbrace cu purpură. Și au făcut întocmai.
63Regele l-a așezat lângă el și le-a zis căpeteniilor lui: „Ieșiți cu el în cetate și vestiți ca nimeni să nu se mai plângă împotriva lui pentru niciun motiv și nici să nu-l mai tulbure nimeni pentru nimic!
64Când cei care se plângeau au văzut cinstea lui, cum se vestea și că fusese îmbrăcat în purpură, au fugit cu toții.
65Regele l-a onorat, l-a înscris printre cei dintâi prieteni și l-a stabilit strateg și guvernator al provinciei.
66Ionatán s-a întors la Ierusalím cu pace și bucurie.
Demétrios al II-lea, potrivnic al lui Ionatán67În anul o sută șaizeci și cinci a venit Demétrios, fiul lui Demétrios, din Créta, în țara părinților săi.
68Regele Alexándru a auzit, s-a întristat foarte mult și s-a întors la Antiohía.
69Demétrios l-a stabilit pe Apolónius peste cei care erau în Celesíria; acesta a adunat o armată mare, și-a fixat tabăra la Iámnia și a trimis la Ionatán, marele preot, să-i zică:
70„Tu ești singurul care te-ai ridicat împotriva noastră, așa încât am ajuns de batjocură și de rușine din cauza ta. De ce îți arăți puterea împotriva noastră în munți?
71Acum, dacă ai încredere în armatele tale, coboară la noi în câmpie să ne comparăm acolo, pentru că puterea cetăților este cu mine!
72Întreabă și vei afla cine sunt eu și cei care ne ajută și-ți vor spune: «Nu veți putea sta în picioare în fața noastră»! Căci de două ori s-au ridicat părinții tăi în țara lor.
73Nu vei putea să reziști în fața cavaleriei și a acestei armate în câmpie, unde nu este piatră, stâncă sau loc de fugă”.
74Când Ionatán a auzit cuvintele lui Apolónius, s-a tulburat în cuget. A ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalím. Iar Símon, fratele lui, i-a ieșit în întâmpinare ca să-l ajute.
75Și-a fixat tabăra la Iópe, iar cei care erau în cetate i-au închis, pentru că era o garnizoană a lui Apolónius în Iópe. Și au atacat-o.
76Cei din cetate, temându-se, i-au deschis și Ionatán a pus stăpânire pe Iópe.
77Când Apolónius a auzit, a pregătit trei mii de călăreți și o armată numeroasă, a plecat spre Azót ca și cum ar trece prin el, dar el mergea spre câmpie pentru că avea o cavalerie numeroasă și se încredea în ea.
78[Ionatán] l-a urmărit spre Azót și trupele s-au ciocnit în luptă.
79Apolónius a lăsat o mie de călăreți ascunși în spatele lor.
80Ionatán și-a dat seama că era o capcană în spatele lui. Ei au încercuit trupa lui și au tras săgeți asupra poporului de dimineață până seara.
81Poporul a stat, așa cum i-a poruncit Ionatán, și călăreții au obosit.
82Símon a mutat armata lui și s-a ciocnit cu falanga. Cavaleria a ieșit, a fost zdrobită de el și a fugit.
83Cavaleria a fost împrăștiată în câmpie, au fugit la Azót și au intrat la Bet-Dagón, idolul lor, ca să se salveze.
84Ionatán a ars Azót și cetățile dimprejurul ei și a luat pradă de la ele. A dat foc templului lui Dagón și celor care s-au refugiat în el.
85Cei care au căzut de sabie împreună cu cei arși au fost până la opt mii de bărbați.
86Ionatán a plecat de acolo și și-a fixat tabăra la Ascalón. Cei din cetate au ieșit în întâmpinarea lui cu mare alai.
87Apoi, Ionatán s-a întors la Ierusalím împreună cu cei care erau cu el, având multe prăzi.
88Când regele Alexándru a auzit aceste lucruri, l-a onorat și mai mult pe Ionatán.
89I-a trimis o agrafă de aur, după cum este obiceiul să se dea rudelor regilor. Și i-a dat ca moștenire Acarón și toate ținuturile ei.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
