1Vai de cetatea însângerată, plină de minciună și jaf, care nu încetează să sfâșie!
2Pocnet de bici și sunet de huruit de roți, calul galopează și carul aleargă!
3Călărețul urcă, sabia lucește
și sulița sclipește.
Mulțime de străpunși, grămadă
de cadavre, nu se termină hoiturile:
se împiedică de hoiturile lor.
4Din cauza mulțimii desfrânărilor
celei desfrânate, cea frumoasă și stăpână a vrăjitoriilor, care vinde neamurile prin desfrânările ei și familiile, prin vrăjitoriile sale.
5Iată, sunt împotriva ta – oracolul Domnului Sabaót – voi dezveli poala ta până peste fața ta, voi face să vadă neamurile goliciunea ta și domniile, rușinea ta!
6Voi arunca asupra ta urâciunile tale,
te voi face să înnebunești
și te voi pune la vedere.
7Toți cei care te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: „Niníve este devastată!
Cine o va plânge?
Unde voi găsi consolatori pentru tine?”.
Exemplul cetății Téba8Ești mai bună decât No-Amón, cea care stătea între râuri: ape erau în jurul ei, forța ei era marea și din mare era zidul ei.
9Cuș era tăria ei și Egiptul era fără sfârșit;
Put și Líbia erau cei care te ajutau.
10Dar și ea a fost deportată și a mers în captivitate.Pruncii ei au fost zdrobiți la capetele tuturor străzilor, pentru onoarea ei au fost aruncați sorții și toți cei mari ai săi au fost legați cu lanțuri.
11Însă și tu te vei îmbăta, te vei ascunde
și vei căuta apărare de dușman.
Inutilitatea pregătirilor cetății Niníve12Toate fortărețele tale sunt ca niște smochini cu roadele lor timpurii: dacă sunt scuturați, cad în gura celui care le mănâncă.
13Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău. Porțile țării tale sunt deschise înaintea dușmanilor tăi,
iar focul devorează zăvoarele tale.
14Scoate pentru tine apă
din cetatea întărită!
Întărește fortărețele tale!
Intră în lut, calcă noroiul în picioare,
pune cărămida să se întărească!
Trimiterea lăcustelor15Acolo te va devora focul
și te va nimici sabia!
Te va devora ca omizile.
Înmulțește-te ca omizile,
înmulțește-te ca lăcustele!
16Ți-ai multiplicat negustorii mai mult decât stelele cerului.
Omida își întinde aripile și zboară.
17Principii tăi sunt ca lăcustele și conducătorii tăi, ca un roi de insecte care se așază pe ziduri în timpul zilei răcoroase. Când soarele răsare, pleacă
și nu se cunoaște locul unde erau.
Lamentațiune funebră18Au adormit păstorii tăi, rege al Asíriei, cei mai de cinste ai tăi s-au întins. Poporul tău este împrăștiat pe munți și nu este cine să-l adune.
19Nu este leac pentru zdrobirea ta, rana ta este de nevindecat. Toți cei care vor auzi vestea despre tine vor bate din palme împotriva ta, căci peste cine nu a trecut mereu răutatea ta?
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
