1Având inima mâhnită și suspinând, am plâns și am început să mă rog cu suspine:
2„Drept ești tu, Doamne,
și toate faptele tale sunt drepte.
Toate căile tale sunt îndurare și adevăr.
Tu judeci veacurile.
3Acum, Doamne, amintește-ți de mine!
Privește și nu mă pedepsi
pentru păcatele și neștiința mea
și ale părinților mei
cu care am păcătuit înaintea ta!
4Nu am ascultat de poruncile tale,
iar tu ne-ai dat prăzii,
captivității și morții
și am devenit de exemplu,
de batjocură și de rușine
pentru toate popoarele
între care ne-ai împrăștiat.
5Acum, multele tale judecăți sunt adevărate căci faci cu mine după păcatele mele, pentru că nu am împlinit poruncile tale și nu am umblat în adevăr în fața ta.
6Fă cu mine după cum îți place!
Poruncește
să fie luat duhul meu din mine,
ca să fiu dezlegat de pe fața pământului
și să devin pământ!
Căci mai de folos
îmi este să mor decât să trăiesc,
pentru că am auzit reproșuri
mincinoase
și am multă durere în mine.
Poruncește, Doamne,
să fiu dezlegat de strâmtorarea aceasta!
Dezleagă-mă înspre locul de veci
și nu-ți întoarce fața de la mine,
Doamne!
Căci îmi este mai de folos să mor
decât să privesc strâmtorare multă
în viața mea
și să mai aud reproșuri!”.
II. NENOROCIREA SÁREI7În aceeași zi, i s-a întâmplat Sárei, fiica lui Raguél din Ecbatána Médiei, să audă reproșuri de la una dintre slujitoarele tatălui său.
8Căci fusese dată la șapte bărbați, iar Asmodéu, demonul cel rău, îi ucisese pe aceștia înainte de a fi ei împreună cu ea, așa cum se cuvine soțiilor. Slujitoarea i-a zis: „Tu i-ai ucis pe bărbați. Iată, ai fost dată la șapte bărbați și nu ai rămas cu numele de la niciunul!
9De ce ne lovești pe noi pentru bărbații tăi, fiindcă au murit? Du-te după ei și să nu vedem nici fiu, nici fiică de la tine în veci!”.
10În aceeași zi, a fost mâhnită în suflet și a plâns. Mergând în camera de sus a tatălui, a vrut să se spânzure. Dar, înainte, s-a gândit și a zis: „Să nu i se aducă reproșuri tatălui meu și să i se spună: «Ai avut o singură fiică iubită și aceasta s-a spânzurat din cauza relelor!». Voi duce bătrânețea tatălui meu cu durere în locuința morților! Este mai bine pentru mine să nu mă spânzur și să mă rog Domnului să mor și să nu mai aud reproșuri în viața mea!”.
11În acel moment, întinzându-și mâinile spre fereastră, s-a rugat și a spus:
„Binecuvântat ești tu,
Dumnezeule al îndurărilor,
și binecuvântat este numele tău
în veci!
Să te binecuvânteze
toate lucrările tale în veci!
12Acum, către tine îmi îndrept fața
și ochii mei.
13Spune ca să fiu dezlegată
de pe pământ
și să nu mai aud reproșuri!
14Tu știi, stăpâne, că sunt pură
de orice impuritate cu vreun bărbat.
15Nu mi-am pătat numele
și nici numele tatălui meu
în țara captivității mele.
Sunt singură la tatăl meu
și nu are un alt copil
care să-l moștenească.
Nu are niciun frate apropiat, nici rudă,
ca să mă păstrez de soție pentru el.
Mi-au pierit deja șapte:
pentru ce să mai trăiesc?
Dar dacă ție nu-ți place
să mă dai morții, Doamne,
ascultă acum reproșul mie!”.
16În același timp a fost ascultată rugăciunea amândurora înaintea gloriei lui Dumnezeu.
17A fost trimis Rafaél ca să-i vindece pe cei doi. Pe Tobít să-l scape de albeața de pe ochi ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu, iar pe Sára, lui Raguél, să i-o dea de soție lui Tobía, fiul lui Tobít, și să-l îndepărteze de la ea pe Asmodéu, demonul cel rău. Căci îi era menit lui Tobía să o aibă ca moștenire dintre toți cei care voiau să o ia. În aceeași clipă, Tobít s-a întors din curte spre casa lui, iar Sára, lui Raguél, a coborât din camera de sus.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
