Iob 3 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

II. DIALOGUL DINTRE IOB ȘI CEI TREI PRIETENIPRIMUL CICLU DE DISCURSURILamentațiunea lui Iob

1După aceea, Iob și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.

2Iob a luat cuvântul și a zis:

3„Să piară ziua în care m-am născut

și noaptea în care s-a spus:

«A fost zămislit un băiat»!

4Ziua aceea să fie întuneric,

să nu o caute Dumnezeu de sus

și să nu strălucească asupra ei lumina!

5S-o profaneze întunericul și umbra morții,

să se așeze asupra ei un nor

și s-o înspăimânte întunecimile zilei!

6Noaptea aceea s-o ia întunericul,

să nu fie împreună cu zilele anului

și în numărul lunilor să nu intre!

7Iată, noaptea aceea să fie stearpă,

să nu ajungă strigătul de bucurie în ea!

8S-o blesteme cei care blestemă ziua,

ei care sunt gata să trezească Leviatánul!

9Să se întunece stelele amurgului ei,

să aștepte lumina și să nu fie,

să nu vadă pleoapele aurorei!

10Pentru că n-a închis porțile sânului

[pentru mine]

și nu a ascuns suferința de la ochii mei.

Pacea vieții de dincolo

11De ce n-am murit din pântecele

și, abia ieșit din sânul,

să-mi fi dat duhul?

12De ce m-au întâmpinat doi genunchi

și doi sâni care să mă alăpteze?

13Căci acum aș fi fost culcat

și aș fi fost liniștit,

aș dormi și m-aș odihni

14împreună cu regii

și sfătuitorii pământului

care și-au construit niște ruine;

15cu căpeteniile care aveau aur

și și-au umplut casele cu argint.

16Sau de-aș fi fost ca un avorton ascuns,

ca pruncii care n-au văzut lumina!

17Acolo, cei nelegiuiți încetează să se agite,

acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.

18Acolo, prizonierii sunt liniștiți împreună,

nu mai aud glasul celui care oprimă.

19Cel mare și cel mic sunt acolo;

și sclavul este liber de stăpânul său.

Enigma existenței

20De ce i se dă celui care suferă lumină

și viață, celor amărâți cu sufletul –

21cei care așteaptă moartea, și ea nu vine,

care sapă pentru ea

mai mult decât pentru comori,

22care se bucură foarte mult,

se veselesc

pentru că au găsit un mormânt –

23adică omului,

căruia îi este ascunsă calea

și pe care Dumnezeu

îl îngrădește de peste tot?

24Înaintea pâinii mele vine suspinul

și geamătul murmură ca apele.

25Căci de ce m-am temut,

aceea mi s-a întâmplat

și de ce mi-a fost frică

a venit peste mine.

26Nu am liniște,

nu am pace și nici odihnă:

căci tulburarea vine”.