1Și eu sunt un om muritor
asemenea tuturor,
descendent al primului plăsmuit din pământ,
modelat ca trup în sânul mamei,
2constituit timp de zece luni în sânge,
din sămânța unui bărbat
și din plăcerea care însoțește somnul.
3Și eu, când m-am născut,
am respirat aerul comun
și am căzut pe pământ cu aceeași suferință,
primul meu sunet fiind un plâns
asemănător cu al tuturor.
4Crescut în scutece și cu griji.
5Niciunul dintre regi
nu a avut un alt început al vieții.
6Una este intrarea tuturor în viață
și asemănătoare este ieșirea.
Prețuirea lui Solomón față de înțelepciune7De aceea, m-am rugat
și mi-a fost dată priceperea,
am invocat
și a venit la mine duhul înțelepciunii.
8Am preferat-o sceptrelor și tronurilor
și bogăția am considerat-o nimic
în comparație cu ea.
9Nu am asemănat-o cu o piatră prețioasă, căci tot aurul, în văzul ei, este puțin nisip și ca argila
este considerat argintul înaintea ei.
10Am iubit-o mai mult
decât sănătatea și frumusețea
și am preferat să o am în locul luminii, căci strălucirea de la ea
este fără apus.
11Au venit la mine toate cele bune
împreună cu ea
și bogăție fără măsură este în mâinile ei.
12M-am bucurat de toate,
pentru că înțelepciunea este călăuza lor,
dar nu știam că ea este născătoarea acestora.
13Fără înșelăciune am învățat-o
și fără invidie o învăț,
bogăția ei nu o ascund.
14Ea este o comoară inepuizabilă
pentru oameni;
cei care o dobândesc
se apropie de prietenia cu Dumnezeu,
recomandați fiind de darurile
[care vin] din educație.
Invocarea inspirației divine15Să-mi dea Dumnezeu
să vorbesc după intenție
și să fiu considerat vrednic
de darurile,
căci el este și călăuza înțelepciunii,
și îndrumătorul înțelepților.
16Căci în mâna lui suntem noi
și cuvintele noastre,
ca și toată priceperea și știința lucrărilor.
17El mi-a dat cunoașterea fără greșeală
a celor ce sunt,
ca să cunosc structura universului
și lucrarea elementelor,
18începutul, sfârșitul
și mijlocul timpurilor,
alternanța schimbărilor
și modificarea anotimpurilor,
19ciclurile anului și așezarea stelelor,
20firea animalelor și instinctul fiarelor,
forța vânturilor și gândurile oamenilor,
varietatea plantelor
și puterile rădăcinilor.
21Am cunoscut toate cele ascunse
și cele vizibile,
pentru că înțelepciunea,
artizanul a toate, m-a învățat.
Elogiul înțelepciunii22În ea este un duh inteligent, sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar,
nedefinit, pătrunzător, neatins,
iubitor de bine și acut,
23irezistibil, binefăcător, iubitor
de oameni, stabil, sigur, fără griji,
atotputernic, atotsupraveghetor,
care pătrunde prin toate duhurile
inteligente, pure și subtile.
24Înțelepciunea este mai mobilă
decât orice mișcare,
se extinde și pătrunde prin toate
datorită purității.
25Ea este suflul puterii lui Dumnezeu,
revărsarea pură a gloriei
Celui Atotputernic,
și nimic impur nu pătrunde în ea.
26Este iradierea luminii veșnice,
oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu
și imaginea bunătății sale.
27Deși este una, pe toate le poate
și, rămânând în ea, pe toate le înnoiește și, generație după generație,
se schimbă în sufletele sfinte
și pregătește prieteni ai lui Dumnezeu
și profeți.
28Dumnezeu nu iubește pe nimeni,
decât pe cel care locuiește
împreună cu înțelepciunea.
29Este mai frumoasă decât soarele
și decât orice așezare a stelelor;
comparată cu lumina,
este aflată cea dintâi.
30Căci această
este urmată de noapte,
dar răutatea nu va domina înțelepciunea.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.