Lamentațiuni 2 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Lamentațiunea a doua: ziua mâniei Domnului asupra lui Iúda

1alef Cum a acoperit-o Domnul

cu întuneric pe fiica Siónului!

A aruncat din ceruri

pe pământ frumusețea Israélului

și nu și-a adus aminte

de scăunelul picioarelor sale

în ziua mâniei lui!

2bet Domnul a înghițit

și nu a cruțat toate locuințele lui Iacób.

În furia lui a dărâmat

fortărețele fiicei lui Iúda,

a izbit la pământ

și a profanat domnia și căpeteniile ei.

3ghimel A frânt în mânia sa aprinsă

toată tăria lui Israél,

a făcut să se întoarcă înapoi

dreapta lui dinaintea dușmanului

și a aprins în Iacób un foc a cărui

flacără devorează de jur împrejur.

4dalet A întins arcul ca un dușman,

și-a ținut ridicată dreapta ca un opresor

și a ucis tot ce era plăcut ochiului

în cortul fiicei Siónului:

și-a revărsat ca un foc mânia sa.

5he Domnul a devenit ca un dușman:

l-a înghițit pe Israél,

a înghițit toate palatele lui,

a prădat toate fortificațiile sale

și a înmulțit pentru fiica lui Iúda

gemetele și suspinele.

6waw A tratat cu violență

ca pe o grădină cortul său,

a prădat adunarea sa

și a făcut să se uite în Sión

sărbătoarea și sabátul;

în indignarea mâniei sale,

i-a disprețuit pe rege și pe preot.

7zain Domnul a desconsiderat altarul său,

a disprețuit sanctuarul lui,

a închis în mâna dușmanului zidurile

palatelor sale:

ei și-au înălțat glasul în casa

Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

8het Domnul s-a gândit

să ruineze zidul fiicei Siónului;

a întins o frânghie,

nu și-a retras mâna de la nimicire,

a făcut să plângă întăritura

și zidul: împreună suferă.

9tet S-au cufundat în pământ porțile ei,

a distrus și a zdrobit zăvoarele sale;

regele și căpeteniile sale

sunt printre neamuri,

nu mai este lege și nici profeții săi

nu mai găsesc viziune de la Domnul.

10yod Zac la pământ

și tac bătrânii fiicei Siónului;

își presară țărână pe capete

și se încing cu saci;

își pleacă la pământ

capetele fecioarele Ierusalímului.

11kaf S-au sfârșit în lacrimi ochii mei,

măruntaiele fierb,

mi se varsă la pământ ficatul

din cauza zdrobirii fiicei poporului meu,

când văd pruncii

și sugarii leșinând în piețele cetății

12làmed și zic mamelor lor:

„Unde este grâu și vin?”,

atunci când leșină precum

cei străpunși în piețele cetății,

dându-și sufletul la pieptul mamelor lor.

13mem Ce mărturie să dau, cu cine

să te asemăn, fiică a Ierusalímului?

Cu cine să te compar ca să te mângâi,

fecioară, fiică a Siónului?

Căci mare ca marea este zdrobirea ta:

cine te va vindeca?

14nun Profeții tăi au avut pentru tine

viziuni și iluzii,

nu ți-au descoperit nelegiuirea,

ca să facă să se întoarcă

[de la tine] captivitatea ta,

au văzut pentru tine profeții

deșarte și ademenitoare.

15samec Toți cei care trec pe drum bat

din palme împotriva ta,

fluieră și clatină din cap

împotriva fiicei Ierusalímului:

„Aceasta este cetatea

despre care se spunea

că este desăvârșirea frumuseții,

bucuria întregului pământ”.

16peh Toți dușmanii cască gura împotriva ta,

fluieră și scrâșnesc din dinți, spunând:

„Am înghițit-o;

aceasta este ziua pe care am așteptat-o,

am dat de ea, am văzut-o”.

17ayn Domnul a făcut ceea ce a plănuit,

a împlinit cuvântul pe care l-a poruncit

din zilele de odinioară;

a doborât și nu a cruțat,

a făcut să se bucure dușmanul

din cauza ta

și a făcut să se înalțe

puterea opresorului tău.

18țade Inima lor strigă către Domnul.

Zid al fiicei Siónului, fă să coboare

ca un râu lacrimi ziua și noaptea!

Să nu-ți dai răgaz și să nu te liniștești,

fiică a ochilor tăi!

19kof Ridică-te, strigă noaptea,

la începutul străjilor,

revarsă-ți inima ca apa

înaintea feței Domnului!

Ridică-ți palmele spre el

pentru sufletul pruncilor tăi,

care leșină de foame

la capătul tuturor străzilor!

20reș Vezi, Doamne, și privește!

Pe cine l-ai chinuit astfel?

Să mănânce femeile rodul lor,

pruncii pe care i-au dezmierdat!

Să fie uciși în sanctuarul Domnului

preotul și profetul!

21șin Zac la pământ pe străzi copilul

și bătrânul;

fecioarele mele și tinerii mei

au căzut de sabie.

I-ai ucis în ziua mâniei tale,

ai înjunghiat și nu ai cruțat.

22tau Ai chemat ca în zi de sărbătoare

groaza mea de jur împrejur

și nu a fost nimeni care să scape

și să supraviețuiască

în ziua mâniei Domnului;

pe cei pe care i-am dezmierdat

și i-am crescut,

i-a nimicit dușmanul meu.