Luca 8 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Femeile evlavioase

1Și după aceea, el trecea prin cetăți și sate predicând și ducând vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el;

2de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdaléna, din care scosese șapte diavoli,

3și Ioana, soția lui Cúza, administrator al lui Iród, Suzána și multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Parabola semănătorului(Mt 13,1-17; Mc 4,1-12)

4Pe când îl însoțea o mulțime mare și veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă:

5„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare și păsările cerului au devorat-o.

6O altă a căzut pe piatră și după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.

7Altă a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în același timp, au înăbușit-o.

8Iar altă a căzut în pământ bun și, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

9Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă.

10El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu, celorlalți în parabole. Pentru ca

«văzând, să nu vadă

și auzind, să nu înțeleagă».

Explicarea parabolei semănătorului(Mt 13,18-23; Mc 4,13-20)

11Această parabolă înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.

12Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți.

13Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

14Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbușiți de griji, bogății și plăcerile vieții și nu ajung să rodească.

15Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată și generoasă, îl păstrează și aduc roade întru răbdare.

Parabola candelei(Mc 4,21-25)

16Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina.

17Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit și nici tăinuit care să nu fie cunoscut și să nu iasă la lumină.

18Vedeți, așadar, cum ascultați, pentru că celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce crede că are!”.

Mama și frații lui Isus(Mt 12,46-50; Mc 3,31-35)

19Au venit la el mama și frații lui și nu puteau să ajungă până la el din cauza mulțimii.

20I s-a făcut cunoscut: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”.

21Dar el le-a răspuns, zicând: „Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc”.

Liniștirea furtunii(Mt 8,23-27; Mc 4,35-41)

22Într-una din zile, s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Și au plecat.

23Pe când ei vâsleau, a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: se umplea cu apă, iar ei erau în pericol.

24Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învățătorule! Învățătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile de apă. Ele s-au calmat și s-a făcut liniște.

25Atunci le-a spus: „Unde este credința voastră?”. Ei însă, cuprinși de teamă, se mirau, spunând unii către alții: „Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?”.

Isus vindecă un om posedat de diavol în ținutul gherasenilor(Mt 8,28-34; Mc 5,1-20)

26Și au tras la mal în ținutul gherasenilor, care este de partea cealaltă a Galiléii.

27După ce a coborât pe uscat, i-a ieșit înainte un om din cetate care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte și nici nu locuia în casă, ci în morminte.

28Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut în fața lui și, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!”;

29pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătușe la mâini și lanțuri, dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu.

30Atunci Isus l-a întrebat: „Care-ți este numele?”. El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulți diavoli în el.

31Și-l rugau să nu le poruncească să intre în abis.

32Era acolo o turmă mare de porci care pășteau pe munte; și l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie.

33Atunci, ieșind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac și s-a înecat.

34Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de știre în cetate și în sate.

35Iar ei au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, așezat la picioarele lui Isus. Și i-a cuprins frica.

36Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol,

37toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinși de o mare frică. Atunci, urcându-se în barcă, s-a întors.

38Omul din care fuseseră scoși diavolii îl ruga să-l fie cu el. Însă l-a trimis, spunând:

39„Întoarce-te acasă și povestește tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine!”. Iar el a plecat vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femei și învierea fiicei lui Iaír(Mt 9,18-26; Mc 5,21-43)

40Când s-a întors Isus, a fost primit de mulțime, căci toți îl așteptau.

41Și iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iaír, care era conducătorul sinagogii și căzând la picioarele lui Isus, îl implora să vină în casa lui,

42fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte.

Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau.

43O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care își cheltuise toată avuția cu medicii și care nu a putut să fie vindecată de nimeni,

44apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei și îndată hemoragia ei s-a oprit.

45Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?”. Fiindcă toți negau, Petru i-a zis: „Învățătorule, mulțimile se îmbulzesc și te îngrămădesc”.

46Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simțit că o putere a ieșit din mine”.

47Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând și aruncându-se înaintea lui, a povestit în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum a fost vindecată imediat.

48Iar el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”.

49Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător!”.

50Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai și ea va fi mântuită!”.

51Venind deci la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan și Iacób, tatălui și mamei fetei.

52Toți plângeau și își băteau pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!”.

53Iar ei îl luau în râs, știind că murise.

54Atunci, prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, ridică-te!”.

55Și sufletul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce.

56Părinții ei au rămas uluiți, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.